joi, 29 decembrie 2011

FURSECURI CU GEM DE CIRESE

Si iar a venit vremea pregatirilor de Craciun. Sentimentul acela de fericire care imi inunda toata fiinta, nu are asemanare. Si chiar asa trebuie sa fie. Oare cand se bucura omul cel mai mult? Cand prin bunavointa Domnului, in casa ii intra un suflet nou, neprihanit, superb si gingas, urmas al lui, sange din sangele lui, care sa le umple viata de fericire, lui si iubitei lui mame. Atunci euforia care iti radiaza din toata fiinta e molipsitoare si toti cei din jur se bucura pentru tine. Orice gest, cat de mic pare un semn de mare prietenie si te simti beat de fericire. Cum altfel poti sa simti, cand in fiecare an, pe 25 decembrie, sarbatorim veseli aceeasi minune, dar o minune cu mult mai mare si mai luminata. De fiecare 25 decembrie redevin proaspatul tatic, emotiile imi umplu inima si imi vine sa strig de fericire. Pruncul mic si neajutorat stiu ca-mi va face viata implinita. Imi este si imi va fi TOT. Fiu, Prieten, Parinte, Invatator, Mentor, Indrumator, Stea Polara. Si pentru El, pentru bunul IISUS, acum prunc, cel mai bun prieten al meu, facem din aceste zile, cele mai fericite ale anului. Pregatim cele mai festive bucate, care, sa va spun un secret, nu ies la fel de bune daca le preparam peste an, impodobim casa de sarbatoare, cu brad bogat si sute de luminite la feresti si facem, din pacate, ce ar trebui sa facem tot timpul: sa fim mai darnici si mai iertatori. Si din noianul de retete cu care Gabriela se inconjoara de Craciun, anul acesta a ales sa faca pe langa multe altele si aceste

FURSECURI CU GEM DE CIRESE

care, in afara de gustul rafinat al fursecului, in care domina aroma de lamaie, imbinat perfect cu cel dulce-acrisor al gemului, are si un aspect de sarbatoare, putand lua o sumedenie de forme si combinatii. Ce poate fi mai perfect pentru colindatori, musafiri, cei ai casei si chiar pentru Mos Craciun, zgribulit si pofticios.
Reteta Petuniei.
Multumesc frumos, draga mea.

INGREDIENTE
- 500g de faina
- 280g de unt moale
- 180g de zahar pudra
- 4 galbenusuri
- coaja si zeama de la o lamaie media
- esenta de vanilie
- gem de cirese
- zahar pudra pentru decor
- ciocolata pentru decor

PREPARARE

Untul se mixeaza spuma impreuna cu zaharul pudra si vanilia.
 
Se adauga, pe rad, galbenusurile.
Apoi coaja si... 
 
...zeama de lamaie si se mixeaza din nou.
Se incorporeaza si faina. 
Va trebui sa rezulte o coca moale, deloc lipicioasa,
care se inveleste in folie alimentara si se lasa la frigider, de azi pe maine. 
A doua zi, coca se intinde si se decupeaza in diferite forme. 
 
Jumatate dintre ele se vor decupa si la interior cu o forma mai mica.
Se coc la 180 de grade Celsius,  timp de 10 minute.
Se lasa la racit pe un gratar de bucatarie.
 
Gemul se incalzeste putin, apoi se strecoara, astfel incat sa se obtina o pasta fina.
Cu aceasta se vor lipi, doua cate doua, perechile de fursecuri.
 
Se orneaza cu ciocolata topita, dupa gustul si placul fiecaruia.
Se pot servi, de pofta si pe loc, dar savoarea lor e intregita abia a doua zi.
Se pastreaza in cutii metalice, inchise cat mai etansh.

POFTA BUNA!
si
CRACIUN FERICIT!

ALFAJORES

De fiecareCraciun, draga mea Gabriela, frurnicutza mea de apatament, face ce face, zgurmaprin sertare si dulapuri, alege, prepara, framanta, dospeste si coace tot felulde bunaciuni si umple casa de arome care mai de care mai bestiale. Daca iesi otzara din casa, sa duci pisica la Opera, sa stergi pestii de praf sau sa mai aprovizionezi camara cu niscaialtele mai cu motz, iti trebuie sprijin de care sa te tii cand revii in casa, ca de dupa usa,misheleste, te paleste direct in mijlocul nasului o haita de miresme de te lasa lat. Astazi uppercut-ul e dat de
ALFAJORES

niste fursecuri fragede, doldora de aromade lamaie, albe la fata, taiate rotund, care se umplu sandwich cu o minune decrema, intregind buchetul de arome care iti vor bombarda bolta palatina.Minunea dintre fursecuri este Dulce de Leche, o crema fina din lapte condensatcaramelizat. O nebunie. Si au un pumn asa de greu... de te face masochist. Ti-ai tot lua pumni dintr-astia in mijlocu' meclei, doar, doar oi primi si tu cateva rondele in plus pe farfurie.

Aceasta minunata reteta m-o palit direct de pe blogul Cakes in the city. Tare faina. Merci beaucoup.

INGREDIENTE
- 100g de faina
- 150g de amidon
- 1/4 lingurita de bicarbonat de sodiu
- 1 lingurita praf de copt
- 100g de unt
- 75g de zahar
- 1 ou + 2 galbenusuri
- coaja de la o lamaie
- esenta de vanilie
- un praf de sare
- 1 cutie Dulce de Leche (vezi mai jos cum se prepara. Simplu.)

PREPARARE
Untul se freaca cu zaharul.

Se adauga oul si galbenusurile.

Se pun aromele.

Apoi faina amestecata in prealabil cu amidonul, bicarbonatul, praful de copt si sarea.

Se framanta foarte putin, pentru ca biscuitii sa iasa pufosi.
Coca se lasa la rece pentru cel putin 2 ore.
Eu am lasat-o peste noapte.

Se intinde foaie foarte subtire, pentru ca ei vor creste destul de mult.
Se decupeaza in cerculete cu diametrul de cca 4 cm,
sau cu ce fel de cuter cu brizbrizuri aveti.

Se coc la 180 de grade Celsius timp de aproximativ 8 minute.
Musai sa ramana albi, sa nu se rumeneasca.

Aici aveti si varianta de capac in care se poate face o decupatura in ce forma va place,
da musai inainte de copt.

Se lipesc doi cate doi cu Dulce de Leche.
Se obtine fierband la foc mic timp de 3 ore,
o conserva nedeschisa de lapte condensat indulcit, acoperita de apa.

Se lasa o noapte sa se imbine aromele si sa se pufoseze biscuitii.
Abia a doua zi aveti liber la ele. Da' cu mila, ca sunt super calorice
si in loc sa ne trimiteti mesaje de multumire, o sa ne vedem bombardati
cu note de plata de la nutritionisti.

Spor la meci si...
POFTA BUNA!

joi, 1 decembrie 2011

SARMALE CU PĂSAT ȘI MIX DE CIUPERCI

Sunt atatea posturi peste an, ca retetele de bucate dedicate ar putea concura lejer cu cele de "dulce". Si printre acestea am gasit o veche si de "bashtina" reteta de sarmale cu "ciumperci di tati niamurili", ordonate militareste langa galbejita mamaligutza, (de ce i-o zice asa cu diminutiv nu stiu, ca omu' meu cand isi pune-n blid, goleste juma' de ceaun), dar "jmecheria" e ca mamaliga e si pe la interior, ca pe langa orezul clasic, sarmalele astea au si păsat, adicatelea porumb macinat din topor, cu barda, grosier. Si daca va spun ce haios a fost cand ca am dat cautare pe net dupa "Păsat" si mi se afishau doar poze nu cipandelu baletist sau familia de masini germane botezate asa. Cred ca niscai retete cu pachetele de pectorali, bicepsi si abdomene marca Păsat, sau cu Passat cu volan pe dreapta, 5000 cm cubi si 260km/ora ar fi fost mai atractive, dar picau cam greu la stomac, pe cand asa, in varianta comestibila, păsatul da parfect pe langa un ghiveci de ciuperci autohtone si alte alea de baza, infashurate in foaia clasica de varza murata. Si la stomac pica greu doar daca le pui gand rau la toate, deodata. Si credeti-ma, aceste

SARMALE CU PĂSAT SI MIX DE CIUPERCI
sunt o nebunie. 

Cea mai haioasa combinatie ar fi: 
La geamul casei de comenzi opreste un Passat din care coboara Păsat sa ceara Sarmale cu Păsat. Operatorului nu i-a păsat de Păsat si l-a pasat cu tot cu Passat la bucatarie sa astepte prepararea sarmalelor cu păsat.
Daca voua v-a pasat de povestire si vreti reteta de sarmale cu păsat, luati d-aci:

INGREDIENTE - sau piese de schimb
- 350g de păsat (nu Păsat și nici Passat)
-150g de orez (cu granulatie normala)
- 500g de mix de ciuperci (hribi, galbiori, champinion sau ce aveti pe pereti prin baie)
- 2 morcovi (pivoti)
- 2 cepe namile, sau 3 potrivite (capete de bare)
- 2 linguri de pasta de tomate (pigment de vopsea)
- cca 300 ml de suc de rosii (vopsea)
- ulei (de motor)
- sare si pier (catalizatori)
- piper boabe (bile de rulment)
- boia de ardei dulce si iute (aditivi)
- cimbru si marar uscat (odorizante)
- 3 verze murate (soacra, vecina cu pisici, si profa de Astronomie)

PREPARARE - pe banda de montaj
Pasatul se spala in foarte multe ape, pana ce apa va iesi limpede si fara hoaspe.
A se imagina cojile de boabe de porumb 
ramase infipte cu incapatanare intre dinti (rotile dintate), 
dupa o portie de floricele.

Ceapa se toaca marunt, morcovii se rad pe razatoare
si impreuna se calesc in ulei "de motor" ceva mai multicel.

Ciupercile se spala, se taie feliutze si se adauga peste...

Eu am avut restul de ciuperci conservate uscat si rehidratate.

Se zapacesc de cap toate la foc domol si se calesc pana scade apa lasata de ciuperci.

Se "aditiveaza" orezul spalat, apoi, ghici ce...

PĂSATUL.
Asta e dom'le. El e subiectul. 
Nu arata el a masina si nici a baletoman, dar da bine-n blid. Si-n stomac.
Se rastoarna toata "basculanta" de pasat si se ineaca un pic cate un pic in apa,
ca sa se hidrateze bine.

Se adauga condimentele, pigmentul natural de ardei si pasta de tomate.

Se amesteca-n "benzina", se stinge focul, 
se "lasa capota" să acopere tot si se lasa sa se raceasca domol.
Daca ti se pare prea uscat, mai poti adauga "de la pompa" apa fierbinte si ulei,
inainte sa formezi sarmalele.

"Amvelopele" se prepara clasic.
Varza se spala, se portioneaza si se casapeste pe la "nervurile" mai groase
cu ciocanul de snitele.

Se aseaza umplutura pe "parbriz"

Se roluieshte "amvelopa".

Si formeaza o "roata de rezerva".

Se "chituieste" cu varza tocata.

Se "vopseste caroseria" cu suc de rosii.

Si se lasa sa fiarba la foc mic doua ore si jumatate, timp in care se mai
adauga apa din belsug, pentru ca pasatul trage sa se umfle,
apoi se baga "jeanta" in cuptor pentru alta ora si jumatate.

Cand Pasatul e gata, se prezinta pe un "capac de roata" incapator,
ca pe langa "amvelopele"de iarna obligatorii,
musai sa ai si mamaliga de "rezerva" si tre' sa-ncapa toate.

Pentru cei ce nu tin post, se serveste cu smantana tip "Alb 13"


Aici e o sarmalutza "segmentata", gata sa fie "basculata".

"Revizia capitala" fiind facuta, se face "receptia", nota de plata,
si se cheama domul Păsat sa-si ridice "pe cric" portia de
SARMALE CU PĂSAT.

Daca v-a păsat ce-am scris, va"dirijez" un

POFTA BUNA!
si drum bun!