Am cam tras chiulul in ultima vreme, dar avem serioase circumstante atenuante, pentru ca am avut o vara si o toamna excelente, pline "ochi" de viata, bucurii, emotii, noi inceputuri si multe retete puse la raboj, gata sa le vina randul la gatit, fotografiat si impartasit tuturor. Am inceput toate minunatiile acestei veri 2010 cu o vizita in Iordania. Am ce va povestii si arata, dar nu am destul spatiu sa o fac, dar ma voi comprima drastic si am sa-mi gasesc timp sa o fac in alta postare, ca merita. Am continuat cu o nunta in gasca de "Trasniti" de la Prima TV, succedata imediat de o vacanta organizata "pe genunchi" pe litoralul bastinas, in Mamaia, cu plaja mai pe la granita cu Navodariul, ca era "zona virgina". Chiar daca nu am sa prezint evenimentele in ordinea exact cronologica, voi incepe cu cel care are o importanta culinara, ca doar acest blog asa a fost instruit, sa imparta "d-ale gurii".
Daca nu am spus-o pana acum, trebuie sa stiti ca sunt realmente cotropit de Balantze. Eu, un capricorn notoriu, incapatanat si decis in miscari fara prea multa cugetare, sunt asediat din trei parti de tot atatea balante, una mai indecisa decat alta. Pai sa o scoti pe Gabi la cumparaturi si sa-si gaseasca ceva ce cauta in mai mult de o varianta, ca am pus-o. Daca are de ales intre doua variante ale aceluias produs, ii trebuie o zi sa se decida, ca deh, noapte e un sfetnic bun, cu mult mai bun ca mine, ca la cumparaturi imi cere parerea, asa, flu-flu, da' ce, credeti ca tine cont de ea? Nuuuuu! Daca eu aleg stanga, ea zice ok, dar alege dreapta. Si cand ma dau batut si nu mai vreau sa imi dau cu parere, ca o fac degeaba, tot ei ii sare mustarul, ca n-o ajut. Si Omar, fiul ei cel mare, ii calca pe urme. Iar eu, matritza de masochist, (ca sunt pana-n maduva dintilor) nesatul de doua balante, mi-am mai facut si eu una, sange din sangele meu. Sara, pitica noastra de 6 ani. Balanta lu' tata, cu manutele ei ca doua talere, ghidusa si pusa pe sotii mai rau ca David, fra-su al mai mare cu doar un an jumate, facu pe 30 septembrie, la o zi dupa ziua ma-si, 6 anisori. Va inchipuiti ce baiaram e la noi din 25 sept, ziua lui Omar, trecand prin 29 sept, ziua Gabrielei si terminand cu 30 sept, ziua picei noastre. Curg torturile in cascade. Anul asta, ca tot ma manca palma sa modelez, am decis cu Gabi (si nici aici nu am cazut la pace din prima) sa-i facem printesei noastre Sara un tort cu prietena ei de joaca, printesa Ariel.
La cum ii cresc pretentiile, de la o zi, la alta, parca vad ca la anu' imi cere un tort cu un castel, apoi unul cu un Ferrari, apoi unul cu "muschi si cu ochii albastrii". Macar aici ma copiaza si nu e nehotarata. Avem aspiratii mari.
