GHORIBEH

Avem destui prieteni din lumea araba, fie ei romani stabiliti la ei, fie arabi stabiliti la noi, fine noi in vizita la ei, cum am fost cand am vizitat Iordania. Acolo avem o prietena, Anca, care de fiecare data cand are chef de revazut Romania, sau Italia via Romania, sau Maramuresul via mansarda din Giulesti, (stie ea de ce), sau cand cineva pleaca catre noi, ne suna si ne intreaba ce am mai vrea d-acolo. Lista e lunga si incapatoare, ca au bre arabii astia nishte chestii de te ineaca pofta nu alta. Condimentele lor, da' nu asa, fishte ce, ci magazine dedicate, cu rafturi de jos si pana la tavan, ticsite cu tot ce-ti trece prin cap, de te ia durerea doar sa aflii cate feluri de bazbarube cu crocomarle exista si tzucumbere cu tiribomlaxuri au ei prin saci. Sau masline, sau uleiuri, sau branzeturi. Muicaaaa, suntem neam de piatra, dar mai vreau inc-o bucata... Si-i cer, saraca de ea, sa-si umple sarsanaua cu de toate, cand una, cand alta, cand una si alta... Dar de fiecare data, nu lipseste din pachet, macar o cutie cu dulciuri arabesti. Chestiile alea superdulci, inecate in sirop ce-ti curge pe deshte daca nu le ascunzi mai repede-n gura, cu tot felul arome, forme, culori, pline de seminte si fructe confiate, cu fidelutze rumene, cu caimac, cu aluat fraged... 

Piua...

... ca ma trec nadushelile.

Ma duc sa cotrobai, poate mai am, ca nu'sh ce m-a luat...

Off, nu mai am... 

Cei mai recunoscuti dintre ei, cofetarii astia cu galabie si hatta pe cap, sunt sirienii. Avem si pe la noi niste tentatii d-astea, dar cele venite d-acolo, de la mama lor, sunt ... sunt... offf... sunt cum nu se poate mai rele. Perfecte si putine. Niciodata indeajuns. Cutia e mereu mult prea neincapatoare. Acum o desfac si in cateva ore zici ca au dat hunii, gotzi si vizigotzi bairam la mine-n bucatarie. Ioc, nada, nicht, niente, nothing, sau cum ar zice japonezu': canci dulciuri. Mai ia de unde nu-s. D-aci si poezia: 

Foaie verde de dai, n-ai, 

Cum ai dat cum nu mai ai, 

Ia nu da, sa vezi cum ai!

...sau varianta in vers alb:

Foaie verde de dai, n-ai,

Unde pui...nu mai gaseshti!

Lista cu toate minunile e lunga, dar si placerea e mare, iar printre ele, la loc de cinste, stau aceste fursecuri, de le zice pe la ei:

GHORIBEH

...care la prima vederea sunt simple, si sincer, chiar sunt, usor de facut, dar si mai usor de mancat, dar sunt atat de fragede si de aromate, ca dau dependenta. Se consuma in rafale. Eu stiu cel mai bine asta. Si cum dependenta se stinge cu prezenta, am cicalit-o pe Gabitza mea la cap, le-a aflat reteta, iar acum am mereu cateva intr-o cutie pusa bine, sus, pe cea mai inalta tejghea, sa nu ajunga nimeni la ele...sau nu mai am...cred...ma duc sa verific...Gabiiiii, nu mai am Ghoribeh, cand mai faci...? Sunt asa de faine, ca nu pot sa nu va dau si voua reteta, nu de alta, dar nu vreau sa-mi dati buzna-n bucatarie, ca nu va dau din ale mele. Faceti-va si voi, da' mi-aduceti si mie. Ok?

INGREDIENTE

- 250 g de zahar pudra

- 250 g unt TIP GHEE (unt clarifiat), indispensabil, de neinlocuit cu unt normal

- 400 - 450g de faina

- 1 lingurita praf de copt

 - 1 praf de sare

 - 2 linguri apa de flori de portocal

PREPARARE

Untul moale se bate spuma cu zaharul pudra, 

 se adauga apa de flori de portocal, 

apoi faina amestecata cu praf de copt si sare.

Se mixeaza totul pana se formeaza un aluat fraged.

Aluatul se introduce in formele specifice acestui tip de fursec,

forme care se pot gasi la magazinele arabesti...
Se coc cca 15 minute la 160 de grade Celsius, dar se urmaresc sa nu se rumeneasca,
neaparat trebuie sa ramane albe.

...sau se pot modela dupa bunul plac, folosind forme de biscuiti spritati,

sau lasand liber fraul inspiratiei.

Deaupra fiecarui fursec se aseaza si se impinge usor, o samanta de fistic prajit.

Dimineata, la cafea sau pe la pranz, desert si de ce nu, la un ceai fierbinte,

sunt o completare perfecta, fragezimea lor si gustul accentuat de unt

amplificand placerea momentelor de pauza.

Eu mai am cateva, dosite bine, de care nu shtie nimeni,

 dar nu cred ca prind dimineata cu ele.

Nu eu, ele...

POFTA BUNA!

sau cum se scrie la mama lor...

شهية طيبة