duminică, 20 noiembrie 2011

YALANGI - SARMALUTE ARABESTI DE POST

Bucataria internationala iti poate aduce in farfurie atat de multe bucate de "import" incat daca ar fi sa ai in fiecare zi altceva in meniu, ar trebui sa te cheme Matusalem, care comform interpretarilor biblice a trait "doar" 969 de ani. Mda, o viata de om... si ceva in plus. Ca o paranteza, ma gandesc cate troace si inutilitati aduna omu' intr-o viata de doar 60...90 de ani, dar intr-una de 10-12 ori mai mare. Vai de camara aluia. Dar si maldarul de retete culinare ar fi cam de la pamant la tavan si inapoi. Asta da carte de bucate. Ei bine, in Cartea asta de Bucate, cam pe la pagina 165.432, la capitolul "Orientale", sectiunea "Bucatele Semitilor si Amonitilor", aliniatul "Pui de toate, dar nu carne", poti da de o scriere care in traducere bastinasa ar suna cam asa:

YALANGI - SARMALUTE CU OREZ IN FOI DE VITA

Cred ca traducatorului tocmai ce ii adusese nevasta o portie si-i zisese:

- Alooo, bai Omar Sharif, ia d-aci niste sarmale.
- Ceeee...?
- (zbierand la el) Ia d-aci...

Dar cum era cu urechile infundate, ca tocmai trecuse potopu', una-i zisese nevasta, alta pricepu saracu' si din "Ia d-aci...", scribu trecu pe papirus Yalangi. Si asa-i ramase numele. Pana azi.
Ce stiu sigur e ca pe nevasta scribului o cheama Anca Trosin si mi-a dat si mie reteta, alaturi de multe altele ale arabilor.

INGREDIENTE
- frunze de vita de vie
- 1 cana de orez cu bob lung
- 2 rosii proaspete taiate cubulete + 1 pentru patul sarmalutelor
- 2 cepe
- ulei de masline
- 1 legatura de patrunjel
- 1 legatura de menta proaspata
- 1 lingurite de scortisoara
- 2 linguri de sos de rodii
3-4 linguri de seminte de pin
- zeama de la 2 lamai
- sare si piper

PREPARARE
Fruze de vita de vie se aleg tinere, se oparesc pentru cateva minute,
pana isi schimaba culoare si devin maleabile.
Ceapa tocata marunt sa caleste in tigaie in uleiul de masline.
Se adauga orezul curatat si spalat in prealabil, apoi putina apa fiarta,
cat sa se umfle putin orezul.
Se amesteca si se mai caleste inca un pic, apoi se stinge focul.
Se adauga si celelate ingrediante, in afara de zeama de la cele doua lamai.
Se potriveste de sare si piper.

Cea de a treia rosie se taie in felii si se aseaza pat moale peste cateva frunze de vita,
in fundul vasului care va gazdui sarmalutele.
Pe cate o jumatate de frunza se aseaza umplutura...

...care apoi se impatureste...


...sa iasa o mini-sarmaluta.


Iote di ce-i zic mini. E pitica cat un desht.
Fumatu' dauneaza grav bugetului, asa ca bricheta cu pricina e obiect de comparatie doar.
Ma rog, si mancatu-i pagubos daca-i facut fara cap. Da' ce poti sa te-abtii?
Si daca va zic ca la mama lor degetarele aste se fac mai mici ma credeti?


Munca de chinez batrin.
Da' la ce ochi frumosi si "liniutza" are Gabita mea cand rade,
chiar zici ca-i de prin batatura orezarilor.
Pupe Zamzuu ochii ei.


Sa revenim!
Sarmalutele se ineaca in apa fiarta pana la nivelul lor
si se adauga zeama de la cele doua lamai, sau ma rog, cat iti place sa iasa de acre.
Apoi se fierb invelite-n portelan si cu capacul pus.
Date-n ma-sa sarmalutele astea, numa-n portelan se simt bine, ce sa-ti zic...
Fitzoase ca Moni cu posheta ei de cap, doar ca ele poarta o farfurie. Moda, deh.
Iar aberez...
Se incearca, doar cate una, ca daca-ti lasi pofta libera sa-ti conduca mana,
sigur nu mai ai ce pune-n blid. Le termini la "botu' calului".


Daca m-ai ascultat si te-ai stapanit sa nu le decimezi,
cam asa ar trebui sa arate-n farfurie, ma rog pentru cateva minute,
ca muna' atat rezista-n viata, nu ca Mateusalem.

POFTA BUNA!!!
- Ceee...?
- Taci si baga ca-s mici se se termina repede!
- Ceee...?
- Alaaah...mai lasa-ma, surdule...

5 comentarii:

Happy spunea...

Ufff, așa de bine arată, și la cum le-ai povestit îmi vine să le mănânc ca pe semințe. Adică până se termină toate, fără ca eu să mă satur vreodată de ele!

Carmen spunea...

Arata grozav de bine aceste delicioase sarmalute! :) Deci, trecem pe lista de cumparaturi frunzele de vita de vie si dupa ce le cumparam ne apucam de gatit...
Sa avem pofta!

pansy spunea...

tii,da'ce aromate trebuie sa fie !io plec cu farfuria asta cu tot!

In bucatarie cu Aziz spunea...

Ehehe noi astia de icisa de la sud de Israel le zicem ,,dawale,,na ca taranii sau mai elevat ,,beduinii,,care indiferent de intelighenta tot cu mana le mancam si la fel de repede dispar din ,,sanie,, adictelea un farfuriou cat juma de masa :)))

Anonim spunea...

in egipt se numesc machsi tot ce se umple se numesc asa in varza ,dovlecei ,ardei gras dar ffff mic cat degetul mie imi plac in varza dar si restul,sunt delicioase!!!!!

Trimiteți un comentariu