- Poftiti in vagoaneee...!
Ce dor imi e sa merg cu trenul. Odinioara nu aveam sambata si duminica libera. Eram mereu pe munte. Intalnirea era in Gara de Nord, peronul 1 sau 4. Plecam la munte cu bocancii in picioare, rucsacul plin, chitara de gat si un chef nebun de nebunii. Dar daca azi exista o excursie pe care as face-o, ea ar fi cea mai spectaculoasa cu putinta. Mi-as lua sotia draga si dupa o cursa rapida cu avionul pana la Paris, ne-am caza la un hotel retro, cam pentru o saptamana, timp suficient sa vedem si sa facem toate cate ne vor pofti sufletashele. Iar cand sederea in Orasul Luminii se va fi apropiat de sfarsit, am impacheta si ne-am prezenta in Gara de unde am lua de la cap vacanta noastra, dar de data asta intorcandu-ne in timp. Cu biletele in buzunar si fericiti ca doi copii fugiti de acasa cu cheia de gat, am urca in
Trans-Orient-Express
Cred ca peste ani, Gabriel, acum de doar doi anisori, va aprecia ca si noi acum, mersul cu trenul. Daca va mai fi, ca la cum evolueaza lucrurile, te poti astepta la multe, dar cu si mai multe minute de intarziere, ca la noi e de din partea casei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu