Si daca romanul neaosh merge la restaurant, ce...! Crezi cumva ca va cere ceva deosebit? Crezi ca majoritatea au curaj, ca tzine de curaj, sa incerce si altceva decat complicatul salam cu paine? Majoritatea vor da ghes doar fomistului din ei, nu si gurmandului rafinat si nu vor incerca si altceva decat salate, cartofi prajiti cu friptura sau snitel, sau clasicii mici. Anapoda treaba. Sa-ti scoti "remorca" la restaurant o data pe luna si taman atunci sa comanzi afectat exact ce ai prin frigider? E clar ca n-ai inventarul complet la mansarda. Unde-i chichirezu' in treaba asta? Cand in "catalogul clasei" la rubrica prezent raspund invariabil niste "obisnuiti ai casei", adica aceleasi ciorbe, supe si fripturi clasice si ultra clasice, pe care consoarta ti le face cu ochii inchisi de ani de zile, parca suna a masochism sa dai cu bishtrii de pereti, alegand din intreaga lista de bucate exact ce mananci iar si iar acasa. E drept ca valul crizei a palit pe multi in buzunar si-i face sa se uite-n punga, iar majoritatea sunt conservatori in ale dumicatilor, da' nici asa dom'le. Daca tot ti-ai luat lumea-n cap si-ti scoti sotia la restaurant, fa-o cu finetze si nu te mai uita cu un ochi ceanga la noutati cu nume de import si cu altu' la pret, ca nu te-a facut mama cameleon. Ce pierzi daca in loc de mici cu bere, incerci, sa zicem, un Terrine de Foie Gras, asta ca aperitiv, urmat apoi de o portie delicata de Boeuf braise ou en sauce brune, langa care se poate savura un vin Bordeaux Superieur Rouge. Ei, ce zici? Te-am blocat? Ma rog, dupa un asa menu, iti lasi pe masa toata chenzina, rata la casa, ceasul, verigheta, nevasta si mai si speli vase in bucataria restaurantului ca sa achiti bacsishul pentru chelnarul impaiat ce-ti vorbea de sus, ca pentru nota de plata...ce mai... tre' sa faci leasing. Te-ntorci deshalat acasa si-ti e dor de fasolea batuta din caserola de plastic si de muraturile stafidite ce plutesc pe fundul borcanului. E vremea sa faci un compromis si sa incerci ceva ca la restaurantul francez, dar cu preturi romanesti, un meniu cu gustul celui frantuzesc, dar servit de onorabila ta gospodina, care iti va cere bacshish in dormitor, mandra pana peste urechi ca ceva cu nume atat de sofisticat poate fi gatit si-n bucataria de la bloc si e la indemana oricui. Ia incercati madamelor ceva interesant, lejer si super gustos. Ii zice banal, romaneste, MANCARICA DE VITA... (si acu' ca sa-i impopotzonam numele) ...CU SOS DE BERE GUINNESS, dar e ceva demn de o mutra frantzuza. Da' de spalat vasele tot nu scapi.
Reteta asta am cules-o de la Alpha.
-INGREDIENTE
- 800 g - 1000 g carne de vita, pulpa
- 2 cepe mari
- 4 catei de usturoi
- 3 linguri de faina
- sare
- piper
- boia dulce
- o cutie de bere Guinness
- 250 ml supa de vita
- 2 morcovi
- cimbru
PREPARARE
Carnea se taie in cuburi potrivite...
...apoi se da prin faina condimentata cu sare, piper si boia...
...si se prajeste usor in cateva linguri de ulei.
Ceapa se toaca marunt si se caleste separat intr-o tigaie
in ulei incins, vreme de 5 minute.
Se adauga si usturoiul taiat...
...si se calesc impreuna inca 5 minute.
Ceapa si usturoiul se pun peste carne...
...se adauga supa de vita, morcovii, cimbrul...
..si la sfarsit, berea Guinness.
Se lasa sa dea in clocot si cand se duce spuma
se pune capacul si se baga in cuptorul incins la 140 de grade,
timp de 2 ore, 2 ore si jumatate, pana cand sosul capata consistenta,
iar gustul isi pierde din amareala.
In tot acest timp cat este la cuptor, amestecam ocazional.
Daca nu gasiti Guinness, folositi alta bere,
dar e musai sa fie neagra, nu blonda.
Cine nu apreciaza berea in mancare,
o poate face si numai cu supa de vita,
dar pierde un gust interesant.
Nu stiu cum suna asta in limba lui Fernandel,
da' pe limba mea de roman sadea a sunat cu plescaieli,
molfaituri si inghitituri cu nesatz.
BON APETIT !
si-i raspund:
Merci ba!
