duminică, 13 septembrie 2009

PACHEȚELE CU OREZ ȘI CIUPERCI

Uneori e musai să te scuturi...

Paris-1935. Restaurantul Laperou e deja plin. Seara e una specială. Madame Cara e amfitrioană. Așa după cum îi este firea, mereu vesela și exuberantă, face din orice un motiv de petrecere. Mesele ei sunt vestite. Un real festin. Trebuie să ajungi la ea nemâncat, ca să poți savura fiecare fel oferit și prezentat cu mult, foarte mult fast.

Atmosfera te obligă. Muzica orchestrei te învăluie din toate părțile, aranjamentele florale, luminile candelabrelor care inundă renumitul restaurant, dar și lumânările parfumate de pe fiecare masă, oferind o oază de discreție, costumele perfecte și rochiile splendide, invitatii aleși pe sprânceană, totul e ok pentru o seara perfecta.

Înainte să intre în Marea Sală, Armand se mai privește o clipă în oglindă, verificând cu exactitate totul. Fracul, dunga de la pantaloni - să te tai în ea, papionul înfoiat, așezat echilibrat sub colțurile scrobite ale cămașii călcata perfect, pantofi de lac lucind ireproșabil, mănușile din mătase de un alb imaculat, fine ca o boare, lavaliera, pieptănătura, tenul, dinții. Se opri la talie. Trebuia să se abțină. Brâul se încăpățâna să fie singura piesă rebelă. Ar fi trebuit să-l ia pe cel mai mare, dar și-a propus ca în seara asta să guste frugal ceva nimicuri. De parcă ar putea. Predă garderobierei jobenul, bastonul și mănușile și convins că totul e perfect, își mai privește încă o dată ceasul de aur, greu, cel cu o singură piatră în cheița de întoarcere. Un diamant, firește. Noblesse oblige. Era timpul. Punctual, ca un ornic elvețian, deschise ușa. Adio înfrânare. Amestecul de arome e criminal. Se aștepta la asta. Trebuia să-si ia brâul cel mare.

* * * * *
- Pierre!
- Oui monsieur!
- Du-mi fracul la curățat!
- Oui monsieur!
Înainte ca Pierre să închidă ușa, aude:
- Ma cherie, nu m-am putut abține. Aperitivul ... mon dieu ... aperitivul era ceva de vis.
Pierre privește fracul. Impecabil. Oare de ce stăpânul său îl dă la curățat. Din buzunarul interior de la piept ieșea batista ușor pătată. Asta și voia. Pierre o scoase temurând. Trebuia să știe. Era mort de curiozitate. Toată echipa de servitori îl aștepta cu vești. O mirosi, o adulmecă și decise:
- Oooh, Madame Cara, c'est magnifique...
Coborâ scările către bucătărie. Deschise ușa și menținând un strop de suspans, le spuse afectat, accentuând acel "r" franțuzesc:
- PACHEȚELE CU ORRREZ ȘI CIUPERRRCI!

Și fără secrete, iată rețeta pentru
ȘUNCĂ AFUMATĂ, OREZ ȘI CIUPERCI,
ASCUNSE ÎNTR-O FOAIE CROCANTĂ


INGREDIENTE

pentru patru bucăți
- 5 foi subțiri de aluat de plăcintă
- 30 g de unt
- 2 lingurițe de semințe de mac

UMPLUTURĂ

- 100 g de amestec de orez
din orez Jasmin brun, orez roșu și orez sălbatic
- 300 ml supă concentrată de pasăre
- 1 ceapă potrivită
100 g de ciuperci champignon
- 100 g de jambon sau altă șuncă afumată
- 1 lingură de ulei de măsline
- sare
- piper negru

INGREDIENTUL SECRET
- o cupa de shampagne Krug
Clos du Mesnil 1995
Nu pentru rețetă, ci pentru bucătar, că merită!

PREPARARE
Pentru umplutură,
se pune la fiert amestecul de orez în supa concentrată
și se lasă să fiarba 20 de minute la foc mic, acoperit.

Se curăță ceapa și se toacă mărunt.
De asemenea, ciupercile și se taie în felii subțiri.
Pot fi și din conservă.

Șunca se taie în cubulețe, pătrățele
sau ce formă geo-politică vă pică la suflet.

Se încinge uleiul de măsline într-o tigaie.
Se călesc ceapa și ciupercile, timp de 6-8 minute,
acoperite, amestecând ocazional.

Se amestecă ciupecile răcite cu șunca și orezul fiert.
Se potrivește gustul picant cu sare și piper.

Pe suprafața de lucru se pun 4 foi de aluat, una peste alta.
Cea de a 5-a se păstrează acoperită, ca să nu se usuce.
Se taie foile în lung, pe jumătate.
Din fiecare jumătate se taie 3 pătrate,
așa încât se obtin 24 de pătrățele de aluat.
Se topește untul.
Se pun 4 pătrate de aluat în tava tapetată cu hârtie de copt,
la distanță unul de altul și se ung cu un strat subțire de unt.
Pe fiecare pătrat se pune un al 2-lea pătrat,
puțin deplasat și se unge și acesta cu unt.

Se continua operația, până ce vor fi câte 6 pătrate,
unul peste altul, într-un vraf puțin neregulat.

În centrul fiecărui vraf de pătrățele se pune umplutura.


Apoi se ridică colțurile pătrățelelor peste umplutură,
lăsând doar o deschizătură foarte mică.

Se unge cea de a 5-a foaie de aluat cu unt.
Se taie pe jumătate, apoi în fâșii.
Se așează mai multe fâșii peste fiecare deschizătură.
Se presară macul pe deasupra și se introduc pachețelele în
cuptorul pre-încălzit la 170 de grade Celsius, pentru 10 minute...

...până se rumenesc.

Se servesc de preferința calde.

Pentru un bufet, sau pentru un picnic,
vă sugerez ca pătrălelele să fie ceva mai mici,
în așa fel încât pachețelul să fie perfect pentru o îmbucătură...

...dar pentru mesele festive oferite de Madame Cara,
erau perfecte așa cum vi le-am prezentat.

BON APETIT!

16 comentarii:

alison spunea...

ce revenire in forta!arta la ea acasa in acest post cu delicioasa reteta!numai bine si o saptamina plina de bucurii!

florena's cakes spunea...

Criminal de bine arata, felicitari pt. prezentare! Sunt convinsa ca sunt si delicioase aceste pachetele;)

dana2dor spunea...

Bine ati revenit, dragii mei!!
Apetisanta reteta, superb comentariu, imagini perfecte, ce mai, adevarata arta!!!
Va pup si va doresc o saptamana excelenta!!

Oana spunea...

Cat de elegante sunt!!!

Isabela spunea...

Ma bucur mult ca ati revenit. Pupici

Bianca spunea...

Delicioasa poveste :)

MIMI spunea...

Gabitza,ce bine ca ai revenit!Si ce revenire!Te pup!

Sweet Corner spunea...

great photosm,m and it looks very tasty too:)

yafa spunea...

Alors ca...Ca oui!Cu siguranta nici eu nu m-as fi putut abtine!Pupicei fata frumoasa

Flori spunea...

asa da! imi iau carnetelul si notez, gata, you are back in business!

dora spunea...

Superb fata draga!!!!...pe unde ai fost?!!!...te dadusem disparuta!!!...am incercat sa iau legatura cu voi cand am fost in tara!!!dar n-am reusit...nu mi-ati raspuns la mesajele offline...ce se intampla?!!...v-ati suparat cumva pe mine?...v-am suparat cu ceva?...

Gabriela Cara spunea...

Dora draga, nu am primit nici un mesaj, nici direct, nici off line. Departe, ffffoarte departe de noi ideea de a ne supara. De unde ai venit cu ideea? Nici gand. Nu am mai dat nici un semn de viata nicaieri, nici pe blog, nici pe mess. Asta e motivul pt care nu am raspuns, dar de primit nu am primit nimic. Te rog sa ma crezi. Disparitia lui Felix m-a marcar mai mult decat am crezut si desi am destule retete gata de postat, nu am avut nici o tragere de inima. Sper ca de acum vom vorbi mai des, pt caiata, m-am urnit. Te pup si abia astept sa vorbim.

Blueeyes spunea...

Buna Gabriela!
Pachetelele acestea arata demential....cred ca sunt5 delicioase!

Anonim spunea...

Draga mea, ma bucur ca te revad.
A trecut vara, iar noi revenim la programul obisnuit.
Reteta este grozava.Am s-o fac si eu
Numai bine.
Viviana

Sorina spunea...

superb design, o farfurie deosebit de atragatoare

Gabriela Cara spunea...

Dat fiind ca talentul de scriitor e mai mult in talerul lui Zamzuu, l-am rugat sa ma ajute sa formulez cat mai placut raspunsurile catre voi, prietenele mele, dar vad ca zapacit din fire, a ales sa o faca anapoda, omitand sa raspunda tuturor celor care ne-au urat un bun "re"venit pe plaiurile blogiene, (blogiene asta e un termen zamzulism). Imi sunteti toate dragi si va multumim amandoi pentru cuvintele frumoase pe care ni le-ati trimis. Cu siguranta, ne vom stradui sa va bucuram la fel de mult ca si pana acum.

Asa am dovada clara ca prietenii nostrii sunt foarte multi si adevarati.

Va multumim din sufletasele noastre, inca putin triste si sper sa ne "vedem" cat mai des.

PUPICI DULCICI TUTUROR!