vineri, 1 octombrie 2010
joi, 27 mai 2010
TORT CARS LIGHTING McQUEEN
Zicala scoasa de unii: "Ce e bun, ori e scump, ori rar, ori ingrasa."
Da' de ce sa gandesti dom'le atat de "rarefiat"? De ce sa nu gandim mai... comprimat, mai atotcuprinzator? Deci, tinand cont de experienta mea vasta (si cand spun vasta, ma refer la diametrul curelei de la bracinari), rectific: "Ce e bun, e scump, e rar si da, ingrasa al naibi de mult." Si partea cu ingrasatul e atat... atat de adevarata. Si o stiu pe piele mea.
Si acum sa despicam firul in patru.
1 - Ce e bun...
- Da dom-le, da' asta nu e bun, e excelent, e dulce, savuros, racoros, fin, de exceptie.
2 - ...ori e scump...
- Ma rog, e o forma de a zice. Asta depinde de cine vorbeste de el. Un cineva care pune pret pe parizer mai mult decat pe o bucata macra de carne, va zice si de data asta ca asa ceva e scump, dar cine apreciaza calitatea, va trece cu vederea.
3 - ...ori e rar...
- Da, e rar, ca se face doar la ocazii, iar de data asta Gabi l-a facut pentru aniversarea zilei de nastere a lui David, fiul nostru cel mic, care si-a mai pus la catastif inca un an plin de rasete, veselie, bucurii, mici necazuri, doi dinti noi, un "R" care sa incapataneaza sa nu iasa clar pe gurita, (cred ca va fi un rârâit de clasă), si cam tot ce poate face un baiat super activ si totusi cuminte, la varsta de 7 ani. LA MULTI ANI, puiule.

4 - ...ori ingrasa.
- Cat de adevarat! Dar daca il halesti cu cap, nu te ingrasa, dar ce, poti? Pai la cum arata si la ce gust super are, tine gura inchisa daca poti. Eu unul, n-am putut, am tot tinut-o ocupata cu mestecatul. Crema, blatul, jeleul, pasta de decorat, portiera, parbrizul, jentile... nu stiam la care sa ma opresc. Saracul Lighting McQueen, (ca asa il chema pe individul rosu de pe tort), n-a mai ajuns la FINISH, ca s-a FINISH tortul.

Reteta pentru interiorul tortului este TIRAMISU CU LAMAIE
si este preluata de la prietena noastra Dora, pe care o gasiti aici.
In rest, munca si iubire.
Fotografie paparazzo din garajul lui Lighting McQueen.
Era la SPA. Impachetari cosmetice cu Butter Cream cu aroma de vanilie.

Ingineru' lu peste fiert.

Tuning Auto.
Etapa de pus geamurile si folia omologata RAR.
(v-am zis io ca-i rar tortu' asta)
Podiumul premiantilor.
Tortul imbracat cu pasta de zahar pe care va trona castigatorul.
Seamana mai mult a saltea de pat,
sau a caramida BCA.
Stii de unde vine numele de BCA? Iti spun io:
- Bai, ce Cashto Arata.

Annoncer-ul zbiara in microfon:
...pe ultima suta de metri,
concurentul cu nr 95, Lighting McQueen trece in frunte
si castiga cursa si implicit locul de onoare de pe tort.
Sa-i fie de bineeee.
(si noua, dupa ce l-om hali)

Premiantul face poze inainte de a fi prezentat noului sau sponsor...

Cred ca Lighting McQueen e hipnotizat.
Io i-am zis sa nu se mai holbeze atat la lumanari,
ca altfel, noaptea o sa faca pipi-n...garaj

Sa mai zica cineva ca americanii au drumurile ca-n palma.
Uite si tu ce ditamai gropanu' e-n asfalt.
Basescu e de vina.

- Lasa, ma' campionule, ca la noapte dormi cu mine-n pat,
mancati-as volanu'.

Atacul clonelor.
Care-i una si care-i alta?
Stiu io.
E cealalta.

Ma duc la "benzinaria" din frigider sa alimentez,
ca au primit Shampanie Premium, cu cifra octanica 100.
Si apoi ma urc beat la volan, cei puii mei,
ca o data face fii-miu cei 7 ani d-acasa.
HAI, POFTA BUNA
SI CALE BATUTA !
Gici cine e la volan?
Rrrrinng......ding......ding......ding......ding......ding......ding......ding...ding...

Seamana cu mine.
duminică, 4 aprilie 2010
DROB IN COASTE DE MIEL
Un alt fel de Marie, sub alta palarie.
1- Altfel de Marie, pentru ca de data asta am tocat organele cu cutitul, nu cu masina de tocat. Treaba asta a luat ceva timp. Cu masina ar fi durat pret de 10 minute, poate nici atat, dar la tocatul cu cutitul e musai sa-ti faci o cafea luuunga, sa-ti chemi "remorca" la taclale, iar cutitul sa fie brici, ca daca-i bont, iti toci in plus inca o ora din timpul de pregatiri. Dar daca esti in criza de timp, nu e o alegere inteleapta.
2- Sub alta palarie... Ineditul acestei retete de drob este "vasul" in care se prepara. Si acela este un buzunar intre coaste si putina carne de pe ele. Daca ai visat in copilarie sa te faci doctor, acu' e momentul sa arati lumii intregi ce a pierdut. Ai de facut o incizie de super-acuratete, in care mana ta fina va da clasa tuturor chirurgilor, incizie facuta cu cutitul, dar repet, sa fie super-ascutit, apoi ai de p-reparat niste organe pe care mama natura, in nemernicia ei, a gresit si le-a pus aiurea, imprastiate pe categorii, rinighi, bojogi, splina, ficat si inima. Pai ce-i cu debandada asta? De cand organele stau separate una de alta si pe deasupra mai stau si in interiorul coastelor. Corect este ca toate sa fie la un loc, gramada, maruntite si coafate cu ceva oua si balarii aromate si puse unde trebuie dom'le, adica deasupra coastelor, nu in interiorul lor, unde erau, total aiurea. Si la final, dupa ce ai "vindecat" mielul, ii cosi ranile intr-un mediu steril, pe tava de operatii, cu ac si ata de cusut, ca nu cumva sa se imprastie opera ta de arta. Apoi il pui in cuptorul de reanimare si cand e vindecat complet, ii faci externarea pe masa de sarbatoare. Atunci sa vezi viata pe mielul ala. Daca n-o zburda el din farfurie in farfurie, pana or ramane de el doar coastele, sa nu-mi ziceti mie doctor Gabi, chirurg specialist la sectia de bucararie reparatorie.

INGREDIENTE
si
PREPARARE
vezi reteta Drob de Miel
Singura diferenta este ca in compozitia drobului
se pun doar 4 oua crude.
Asa arata o ora de munca la cutit.

Coastele lui Vasilica cu tot cu pulpa din fata.

Imi cam fluiera vantu' prin buzunare...

Pestera Scaricica.

Asa arata corect. Organele sunt in sfarsit unde trebuie.
De aci vin si vorbele:
Gras si frumos,
sau
Plesneste de Sanatate

Scos de la "reanimare".

Portia lu' Z. Dupa remuneratie, conashule...
Vrajeala, ar vrea el.

Organe la lucru.
Merg ca unse, langa un pahar de vin rosu ca focu'.

POFTA BUNA!
si

HRISTOS A INVIAT!
sâmbătă, 20 martie 2010
PIEPT DE PUI CU LAPTE DE COCOS SI CURRY
Incerc de ceva vreme sa mut catarama la curea cu inca o amarata de gaura. E drept ca distanta dintre ele e cam mare, dar nici iubita mea nu ma ajuta. Ba mai mult, imi saboteaza tentativele cu tot nemu' de bunaciuni culinare. Nu-s doua zile de cand m-a sunat sa ma cheme la un Rolls Cinnamon made in Gabriela's Potol Factory, ca azi iar a facut-o. De abia ce balotasem la servici o gustare taraneasca pe ziar, cu felii de ceapa cu branza de Sibiu si ceva Kaiser taranesc, ca ma suna ea, doamna mea, bucatareasa lu' peste fript, sa-mi dea draq peste cap sucurile gastrice, anuntand parca in ciuda mea ca facu ceva din piept de pui de o sa-mi rontai si deshtele, nu alta.
Nu-i asa ca-mi face inadins? Iar am mutat o gaura la curea, dar invers.
Io-te di ce:
Nu-i asa ca-mi face inadins? Iar am mutat o gaura la curea, dar invers.
Io-te di ce:
Ii zice Piept de pui cu lapte de cocos si curry. Mancare de import. I-am facut vama si am depozitat o portie.
Are acte originale de prin Asia, mai exact Thailanda, via blogul "Pranzul din caserola"
Are acte originale de prin Asia, mai exact Thailanda, via blogul "Pranzul din caserola"
INGREDIENTE
- 1 piept mare de pui
- 1 ceapa mare
- 2 lingurite praf de curry
- 250 ml lapte de cocos
- 2-3 catei de usturoi
- 250 ml supa de pui
- 2 linguri sos de soia
- 1 limette
- sare
- piper
- ulei de masline
PREPARARE
Pieptul de pui se taie cubulete.

...in care se prajesc usor cuburile de carne.
Se calesc separat in alte 2 linguri de ulei de masline,
la foc mediu, aproximativ 5 minute, pana ce ceapa devine translucida.
In acest moment se adauga pudra de curry si totul se mai caleste pentru inca 2 minute.
la foc mediu, aproximativ 5 minute, pana ce ceapa devine translucida.
In acest moment se adauga pudra de curry si totul se mai caleste pentru inca 2 minute.

Se lasa la fiert cateva minute, dupa care se adauga bucatile de pui.
Se amesteca si se lasa sa fiarba neacoperit, la foc mic, pana ce sosul se ingroasa.
Apoi se pune sosul de soia, sare si piper si in final sucul de limette.
Se amesteca si se lasa sa fiarba neacoperit, la foc mic, pana ce sosul se ingroasa.
Apoi se pune sosul de soia, sare si piper si in final sucul de limette.

miercuri, 17 martie 2010
ROLLS CINNABON
Daca ai treaba prin partile de nord ale capitalei si te impinge nevoia sa-ti faci cumparaturile din locurile pompoase, cu nume pretioase si brenduri de import, cu marfa rara si cat se poate de asortata pentru un cont baban si mai ai si o fire cu dare de mana, e musai ca dupa shoping sa faci si un bine meritat popas pe la puzderia de tarabe cu d-ale gurii, care mai de care mai doldora de bucate colcaind de E-uri bine asezonate si cu ceva comestibil, pe ici-pe colo. Si dupa ce ai topit ceva cu gust nici prea sarat, nici dulce, nici amar sau acru, ci "delicios", ca asa se intituleaza noul gust promovat de invazia de glutamate si ti-ai pus maruntaiele la treaba sa digere improvizatiile nefericite, e normal sa ravnesti la un hipercaloric desert. Ei, aici am vrut sa te aduc. Si ce-ti poate atrage atentia mai tare decat sa vezi cu ochii tai cum se prepara niste minunatii ce le vei manca nici peste 15-20 de minute. Nu mai zic de miros, ca in apropierea acelor doua magazine cu servire la tejghea, te paleste in moalele narilor o mireasma imbietoare de scortisoara, de iti cade glicemia sub calcaie si te paste un tzunami printre dinti. Si daca esti masochist, poti sa stai cu orele sa casti gura ca melcu' la papuci cum in fata te se perinda, afectati, indivizii de dupa tejghea si nu stau o clipa locului, cantarind, masurand cu rigla si preparand milimetric acele rulade pe care nu le vei uita niciodata. Dupa ce-ai mancat asemenea desert, plangi ca nu mai ai, plangi ca-i prea departe sa-ti iei altele, sau te uiti zgarcit in punga, ca nu-s deloc ieftine. Manaci si plangi. Si dupa ce ai terminat, ramai cu plansu'. Asta doar daca nu te impunge talentu' sa-ti faci singur minunatiile astea, botezate:
CINNAROLLS a la CINNABON
Pe Gabitza mea au cucerit-o irecuperabil si incapatanata cum o stiu, nu s-a lasat pana nu mi-a zbierat in telefon:
- Zamzuuuuu, hai acasa ca-s calde...
- Ce?
- Cinnarolls-urile, ca mi-au iesit si parca-s mai bune decat la...
- Hai, du-te...
- Parol, mon cher...
- Pazea, ca vin...
Si are dreptate. Sunt bestiale. Si-s d-alea Bio, (ca sa fiu si io in tendintze), ca-s facute in casa, fara E -uri, C-uri, M-uri sau ce mama zmeilor ne mai vara aia prin mancare. Si papa si piticii nostri la d-aste, de le tremura nasucurile. Si stii ce? Facute-n casa, ai mai multe avantaje. Faci cate vrei, mananci cate poti si nu-a asa de scumpe. Singurul risc e ca daca ai parasit o clipa portia, iti iei adio de la ea, ca acasa esti inconjurat de o conspiratie de pofticiosi. Io ii inteleg.
Multumita unei noi prietene, tiza cu Gabitza mea si la nume si la zodie, Gabriela alias Kyra,
astazi am avut la pranz un asemenea desert.

INGREDIENTE ALUAT
- 2 si 1/2 lingurite de drojdie uscata
- 1 cup de lapte cald
1/2 cup zahar
- 80 g de unt moale
- 1 lingurita de sare
- 2 oua
- 4 si 1/2 cups de faina 000
INGREDIENTE UMPLUTURA
- 1 cup zahar brun
- 2 si 1/2 linguri de scortisoara Makara (eu am folosit scortisoara normala)
- 80 g de unt (margarina) moale
INGREDIENTE GLAZURA
- 90 de g unt
- 1 si 1/2 cups de zahar pudra
- 90 g de crema de branza (Philadelphia)
- sos de caramel
- nuci Pekan (eu am folosit nuci bastinase)
PREPARARE
In vasul robotului se dizolva drojdia in lapte caldut.

Apoi se adauga zaharul, untul moale, ouale, sarea si faina.
Se amesteca si se incepe framantatul,
pana cand se obtine un alauat elastic, usor lipicios,
dar care sa nu se lipeasca de maini.

Se unge aluatul cu putin ulei si se lasa la crescut, acoperit...

...pana isi dubleaza valumul.

Pe blatul de lucru se presara putina faina,
se rastoarna aluatul si cu ajutorul sucitorului
se intinde o foaie de forma unui dreptunghi,
cu lungimea de 54 cm si latimea de 40 cm
si o grosime ce ar trebui sa fie putin peste jumatate de centimetru.

Suprafata foii se unge cu unt
si se presara amestecul de zahar brun si scortisoara...

...avand grija ca stratul sa fie cat mai uniform.

Aluatul se ruleaza cu grija pe lungime...

...iar cu ajutorul unei bucati de ata...

...se taie ruloul in bucati cu lungimea de 4-5 cm.
Este de preferat aceasta metoda de taiere,
pentru ca ata taie perfect, fara sa turteasca forma
si fara sa murdareasca suprafata taieturii.

Melcisorii obtinuti se culca distantati...

...intr-o tava tapetata cu hartie de copt,
unde se lasa la crescut pentru inca 30 de minute,
timp in care cuptorul se incinge la 200 de grade Celsius.

Rulourile se coc timp de 10-12 minute.
In timp ce rulourile sunt in cuptor,
se prepara glazura, amestecand cu un mixer toate ingredientele,
pana se obtine o crema usoara si pufoasa.

Cand rulourile sunt coapte, fierbinti,
se acopera cu glazura, din belsug.
Fiind fierbiniti, temperatura ridicata faca ca glazura sa se topeasca...
...si sa se scurga, patrunzand prin peste tot.
Se servesc calde, acompaniate de sos caramel,
care poate fi preparat in casa, sau cumparat de la tarabele cu E-uri.
Azi am calcat in strachini si pentru doua bucati
am folosit juma de sticla de sos din comert,
dar in asta am incredere. N-are litere nocive.

Si peste sos se presara multa nuca maruntita.

Portii dupa gabarit, nene Iancule.
Pentru coana Gaitza, consoarta mea, o rulada,
e drept, cea mai bengoasa...

...iar pentru mandea, onorabilu' deh,
care am gabarit depasit, doua, ca fac cat doi.

Dar ce, credeti ca am putut sa infulec doua?
Eroare! Am distrus trei, iar pe cea din poza, a patra,
mi-am inchis-o in seif. Conspiratia stie de ce!

POFTA BUNA!
...daca va faceti, ca de la mine nu pupati nimic.
Hai, valea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)