sâmbătă, 26 noiembrie 2011

MINI ECLERE CU CREMA DE PORTOCALE SI GLAZURA DE CIOCOLATA DAIM

Acum mai bine de o luna, ma suna Lavinia Pana, "dushmanca" noastra de la o societate mai mult decat renumita in d-ale gurii si ne invita pe la ei sa participam, daca suntem interesati, ca vor tine cat de curand un seminar nou. Stiind cu ce se ocupa societatea vinovata, am zis din prima "DA" si chiar mai mult, am intrebat daca mai pot aduce si alti mushterii la cascat gura ca si noi, ca nu suntem singuri. Raspunsul fu favorabil, asa ca trimiseram emisari in cele patru zari sa se stranga norodul si dupa ce adunaram armata in campiile lu' Baneasa Shoping Parking, am purces sa dam buzna si sa cotropim Corbeanca, onorarand astfel declaratia de razboi a societatii Bilancia, 
cea responsabila cu instruirea armatelor somelierilor, bucatarilor, patiserilor, cofetarilor ...rilor ...rilor si asa mai departe, cea care prin "nesabuinta" celor de acolo ne-a sponsorizat cu un minunat super-robot de bucatarie Kitchen Aid, (Calul Troian, stiu eu...) pentru care ne reinoim plecaciunile. Am participat cu tragere de inima si sarg la o batalie cu tema Cuptoarele UNOX. Muica, da' ce cuptoare... Adevaraciuni profesionale folosite in patiserii cu shtaif pentru prepararea a tot ce contine faina, lapte, oua, zahar, sare, raul, ramul, bla, bla, alea, alea. 
Nu am regretat nici un minut petrecut acolo si cu siguranta vom navali peste ei si la urmatoarele seminarii ce vor veni, sa-i invatam minte sa ne mai umple burtile de pohta. 
Aiasta-i pohta ce-o pohtim. Am zis!
Si n-au fost doar vorbe, ci si fapte de vitejie. Inamicii au preparat in fata noastra si ne-au atacat simturile cu arme grele, Painici Pave, Cozonac cu nuca, Mini-croisante, Pain au chocolat, Muffins cu vanilie si cu ciocolata si preparatul de astazi,...
...pazea ca vineeee...
...la ataaac...


MINI - ECLERE

Da' nu neaoshe, ci de e finete deosebita, din armia franceza, pe care le-am facut amu si le puteti vedea imediat, s-aveti si voi la ce bali, ca si noi am patit-o. Na!
Au fost peste trei ore pline de lupte grele, framantari, rasturnari, miresme, tehnici, retete si secrete, S-au tait pe capete, feli generoase si li s-au imprastiat care-n cotro armata de arome. 
Ostilitatile au fost conduse de un vasnic aparator al blidelor, un ghiaur italian prezentabil si priceput, alaturi de un "tradator" autohton scolit peste hotare, la "dusmani" in batatura. Si tot ce s-a preparat s-a si degustat. 
N-au mai ramas pe campul de lupta, decat ramasitele armelor folosite, niscai scuturi in forma de farfurii si niste sulite mici cu patru varfuri. Iar ca un trofeu pentru invingatori, adica noi, cotropitorii, Bilancia semnand armistitziul, a platit un "bir" de 30% la toate produsele oferite spre targuiala in impresionantul Shop dedicat bucatariei. Sa tot lupti cu astia. Si cum era si firesc, am mai praduit cateva pungi cu galbeni si-am luat din ograda lor, ghiciti ce, va zic io, tot armamente d-ale guri, de parca-n alta viata am fost niste nehalitzi si recuperam acu'. Abia asteptam sa continuam cu astfel de ispravi si mai barfim p-aci povesti vanatoresti la gura aragazului.

INGREDIENTE ALUAT - prada de razbel
- 500ml de apa
- 200g de unt
- 5g de sare
- 300g de faina tip 480
- 10 oua, sa cantareasca 1/2 kg

INGREDIANTE CREMA DE PORTOCALE - pentru incarcat armamentu'
- 500ml suc natural de portocale, sa fie dulce
- coaja rasa cu baioneta de la o portocala
- 4 galbenusuri de ou
- zahar dupa gust, in functie de cat de dulci sunt portocalele
- 50g de amidon
- 150ml de frisca lichida

INGREDIENTE CREMA DE CARAMEL - munitzie de rezerva
- 500ml de lapte
- 100g de zahar
- 4 galbenusuri de ou
- 50g de amidon
- 150ml de frisca lichida

INGREDIENTE GALZURA DE CIOCOLATA - pe post de cascheta de protectie
- 200g de ciocolata Daim
(vine de la "Da-i in ma-sa...", prescurtat)
- 150ml de smantana dulce

PREPARARE COJI DE ECLERE
Untul si sarea se pun impreuna la fiert in cantitatea de apa...


...si cand clocoteste de nervi si nerabdare... 

...se cotropesc cu toata faina deodata, navala, "Uraaaaaa..." 

Partile beligerante se bat energic, pana se desprinde aluatul de pe transheu, asta...cratita.
Apoi se lasa la racit, amestecand din cand in cand, ca sa nu prinda crusta, ca se-mpaca partile.

Cand spiritele abia s-au potolit,
se pune aluatul in vasul de lupta al robotului si se malaxeaza cateva minute...
Culcaturi, sculaturi, asalt inainteeee, la mine fugaaaa marsh... d-ale armatei, instructie nu gluma.

...apoi intra-n lupta plutonu' de oua, unul cate unul, pana la incorporarea completa a acestora. 
Foarte important este ca dupa aceasta operatiune militara,
aluatul sa se malaxeze pe viteza mica, timp de 10-15 minute, ca la armistitziu.

Aluatul trebuie sa fie "vlaguit" si sa cada de pe spatula, 
formand un "scut" in forma de triunghi.

Pe terenul de lupta din hartie de copt se formeaza cu posh-ul eclere mici,
de parca-s Eroii Necunoscuti.

Li se da onorul si sunt ridicati in grad post-mortem
la 190-200 de grade Celsius timp de 20-25 de minute.

Acu', ca tot au incetat luptele si e pace pe front,
criminalii de razboi se lasa la racit pe gratiile inchisorii,
in asteptarea calaului care...

...ii va despica de sus pana jos, ca la lectia de disectie.
Observati cu usurinta camerele inimii, stomacul si coastele...

PREPARARE CREMA DE PORTOCALE
Toate ingrediantele, in afara de frisca, se amesteca intr-o gamela, pe foc, pana se ingroasa.
Nu gamela, crema.
Se lasa la racit camuflata de o folie alimentara
si la final se amesteca cu frisca batuta, cu vanatai, sa spuna tot.

PREPARARE CREMA DE CARAMEL
Zaharul se caramelizeaza, pana-si camufleaza culoarea
si scoate gaze de lupta aromate.
Se adauga laptele fierbinte si se tine pe aruncatorul de flacari mici
 pana se topeste tot zaharul.
Separat se amesteca amidonul cu galbenusurile de ou
si se pune peste ele cate un pic din laptele cu caramel.
Se pune iar pe foc si se amesteca pana crema se ingroase.
Se lasa la racit acoperita de o folie militara, asta...alimentara
si la final se amesteca cu frisca batuta, alta, cu alte vanatai.
Doamne, cata bataie ia frisca asta si nu se invatza...

Invingatorii se indoapa la popota cu crema castigata in lupta.

PREPARAREA GLAZUREI
adica a uniformei de parada
 Pe foc, se amesteca ciocolata cu smatana, pana la topitea integrala a ciocolatei,
de dorul celor de acasa
Se lasa la racit, iar cand consistenta permite, se glazureaza eclerele invingatoare,
in grad de Cavaler Gastro

TENTZIUNEEEE...
pe loc, repaus!

Soldati, va ordon:
POFTA BUNA!

SA TRAITZI DOAMNA CHEF CARA,
General de Armata Fomista,
Comandant Suprem al Fortelor Culinare Familiale,
Responsabila cu Haleala.

CU CANTEC INAINTEEEE, MARSH!


duminică, 20 noiembrie 2011

YALANGI - SARMALUTE ARABESTI DE POST

Bucataria internationala iti poate aduce in farfurie atat de multe bucate de "import" incat daca ar fi sa ai in fiecare zi altceva in meniu, ar trebui sa te cheme Matusalem, care comform interpretarilor biblice a trait "doar" 969 de ani. Mda, o viata de om... si ceva in plus. Ca o paranteza, ma gandesc cate troace si inutilitati aduna omu' intr-o viata de doar 60...90 de ani, dar intr-una de 10-12 ori mai mare. Vai de camara aluia. Dar si maldarul de retete culinare ar fi cam de la pamant la tavan si inapoi. Asta da carte de bucate. Ei bine, in Cartea asta de Bucate, cam pe la pagina 165.432, la capitolul "Orientale", sectiunea "Bucatele Semitilor si Amonitilor", aliniatul "Pui de toate, dar nu carne", poti da de o scriere care in traducere bastinasa ar suna cam asa:

YALANGI - SARMALUTE CU OREZ IN FOI DE VITA

Cred ca traducatorului tocmai ce ii adusese nevasta o portie si-i zisese:

- Alooo, bai Omar Sharif, ia d-aci niste sarmale.
- Ceeee...?
- (zbierand la el) Ia d-aci...

Dar cum era cu urechile infundate, ca tocmai trecuse potopu', una-i zisese nevasta, alta pricepu saracu' si din "Ia d-aci...", scribu trecu pe papirus Yalangi. Si asa-i ramase numele. Pana azi.
Ce stiu sigur e ca pe nevasta scribului o cheama Anca Trosin si mi-a dat si mie reteta, alaturi de multe altele ale arabilor.

INGREDIENTE
- frunze de vita de vie
- 1 cana de orez cu bob lung
- 2 rosii proaspete taiate cubulete + 1 pentru patul sarmalutelor
- 2 cepe
- ulei de masline
- 1 legatura de patrunjel
- 1 legatura de menta proaspata
- 1 lingurite de scortisoara
- 2 linguri de sos de rodii
3-4 linguri de seminte de pin
- zeama de la 2 lamai
- sare si piper

PREPARARE
Fruze de vita de vie se aleg tinere, se oparesc pentru cateva minute,
pana isi schimaba culoare si devin maleabile.
Ceapa tocata marunt sa caleste in tigaie in uleiul de masline.
Se adauga orezul curatat si spalat in prealabil, apoi putina apa fiarta,
cat sa se umfle putin orezul.
Se amesteca si se mai caleste inca un pic, apoi se stinge focul.
Se adauga si celelate ingrediante, in afara de zeama de la cele doua lamai.
Se potriveste de sare si piper.

Cea de a treia rosie se taie in felii si se aseaza pat moale peste cateva frunze de vita,
in fundul vasului care va gazdui sarmalutele.
Pe cate o jumatate de frunza se aseaza umplutura...

...care apoi se impatureste...


...sa iasa o mini-sarmaluta.


Iote di ce-i zic mini. E pitica cat un desht.
Fumatu' dauneaza grav bugetului, asa ca bricheta cu pricina e obiect de comparatie doar.
Ma rog, si mancatu-i pagubos daca-i facut fara cap. Da' ce poti sa te-abtii?
Si daca va zic ca la mama lor degetarele aste se fac mai mici ma credeti?


Munca de chinez batrin.
Da' la ce ochi frumosi si "liniutza" are Gabita mea cand rade,
chiar zici ca-i de prin batatura orezarilor.
Pupe Zamzuu ochii ei.


Sa revenim!
Sarmalutele se ineaca in apa fiarta pana la nivelul lor
si se adauga zeama de la cele doua lamai, sau ma rog, cat iti place sa iasa de acre.
Apoi se fierb invelite-n portelan si cu capacul pus.
Date-n ma-sa sarmalutele astea, numa-n portelan se simt bine, ce sa-ti zic...
Fitzoase ca Moni cu posheta ei de cap, doar ca ele poarta o farfurie. Moda, deh.
Iar aberez...
Se incearca, doar cate una, ca daca-ti lasi pofta libera sa-ti conduca mana,
sigur nu mai ai ce pune-n blid. Le termini la "botu' calului".


Daca m-ai ascultat si te-ai stapanit sa nu le decimezi,
cam asa ar trebui sa arate-n farfurie, ma rog pentru cateva minute,
ca muna' atat rezista-n viata, nu ca Mateusalem.

POFTA BUNA!!!
- Ceee...?
- Taci si baga ca-s mici se se termina repede!
- Ceee...?
- Alaaah...mai lasa-ma, surdule...

luni, 17 octombrie 2011

PREMIERE BILANCIA-PEUGEOT

Si iata ca dupa lupte seculare, vorba lu' Nenea Iancu, pupa-i-as condeiu', ca bine le scria, scormonind prin calendar, doar, doar om gasi ratacite cateva secunde ici, citeva minte colo, sa le punem cap la cap si sa incropim de-o ora macar, am reusit sa ducem la bun sfarsit un proiect frumos, darnic, care mai poate avea inca castigatori. V-am propus cu ceva postari in urma sa preparati in ograda proprie si personala, ceva d-ale gurii, dupa o reteta simandicoasa, poate prea..., dar gustoasa din cale afara, langa care musai sa fi prins in poza mandrei reusite si sigla premiului oferit cu bunavointa de prietenii nostrii de la BILANCIA, adicatelea ceva legat de PEUGEOT, fie ea o emblema, cheie auto, bicicleta, scuter, si asa mai...etc.


N-a fost deloc complicat si nici pentru celelalte trei seturi ramase fara castigatori, nu va fi. Ca o confirmare din partea noastra, a gazdelor acestui concurs, rasnitele marca Peugeot, oferite de Bilancia, sunt dintre cele mai performante, recunoscute in lumea celor ce isi traiesc viata printre oale, blide si tingiri ca fiind de elita. Noi am primit un set si va asiguram ca asa este.
Cu rezerva organizarii si altor concursuri, va multumim tuturor celor care s-au incumetat sa participe.


La buna vedere!

marți, 4 octombrie 2011

PLACINTE CA LA MAMA LUȚĂ

      Vacanta de vara de anul asta ne-a readus, printre alte locuri, si in Ardeal. Dupa mine, spunand-o cu mana pe inima, sufletul romanismului. A se citii doar cu un singur "r". Nasii copiilor nostrii, parintii Gabrielei si o parte buna din neamuri, plus o haita zdravana de prieteni, toti s-au inghesuit sa locuiasca musai in Alba-Iulia. Mecca noastra. Aici mai gasesti inca oameni cu dare de inima, buni, primitori, ridati pe la colturile ochilor de atata zambet, cu vorba lor aleasa, indelung rumegata pan' sa-i dea drumul pe gura, cu autenticitatea atat de greu de gasit prin burguriele cu pretentii occidentale din Regat, (ca asa-i numita Muntenia p-acolo), cu aerul curat dat de apropierea dealului Mamut, impadurit la greu, cu nobletea impunatoarei Cetati in forma de stea, in care zilnic, la ore exacte, esti purtat cu sute de ani in urma, cand parca din fumul luptelor apare un pluton de strajeri autentici, in straie militare austriece, ce fac onorurile schimbului de garda la portile cetatii. Vechi si nou, fara ca vreunul sa cotropeasca pe celalat. Biserici mai mandre decat o catedrala din alte parti, catedrala mai mandra decat un palat din alta tara. Mandrie si maretie, ospitalitate si liniste. Merita sa veniti macar o data-n viata aici. Incercati de Paste. Veti simtii pulsul Ortodoxiei.
       Dar nu mai jos se lasa imprejurimile orasului. Nu le pot numi periferie, ca pe alocuri sunt mai de soi ca un oras, intrecand in grandoare si bun gust multe cartiere titrate din pretentioase orase. Aici, de cum te indepartezi de Alba Iulia, dai de niste locuri in care primul gand ce-ti vine in cap e sa privesti la ceas, sa vezi cat timp ai la dispozitie, sa poti vedea tot, sa nu pierzi nimic. E rost de mers la pas, ca ai ce vedea, admira si respira, iar intr-unul dintre satele din zona, orasenii din multe locuri vin sa-si faca plinul cu o portie zdravana de viata "ca la mama-n prispa", rupandu-se pret de cateva ceasuri de stresul vietilor lor si revenind la matca in ograda la Mama Luță. 


Acel ceva ce atrage zi de zi zeci de meseni si turisti in batatura hanului ne-a ramas la inima si noua. 
Si d-asta ne vom intoarce acolo ori de cate ori drumul ne va duce in Ardeal. 
Am ospatat in blide de lut, la cerere cu lingura de lemn, o cirba de fasole boabe cu afumatura, cu ceapa si smantana sa o tai cu cutitul, ...
... un pastrav bastinas innotand prin mujdei si mamaliga, spionati indeaproape nu de o matza flamanda sau vre-un caine ratacit, ci de un cocosel galagios si fara pic de stres sub creasta, tupeist de-i mergeau fulgii. Vedea-te-ash in ciorba.

Iar ca aperitiv, dar si desert, niste renumite placinte, 

facute pe loc de tanti Sorina ce nu mai prididea sa coaca atatea cate cereau mesenii. Am comandat si noi doar sase. La inceput. 
Apoi am refacut comanda cu alte sase, ca in final sa mai cerem inca pe atat, sa luam si acasa. Dar n-am plecat de acolo fara sa obtin reteta. Bagaret cum imi e firea, dezinvolt si guresh, am dat buzna in bucatarie si n-am mai iesit decat cu reteta scrisa cu greu o pe o hartie stropita cu ceva ulei, imbibat din cap pana-n talpi de mirosul atat de apetisat, dar fasolindu-mi dintii cu mandrie, cand mirata, Gabriela m-a intrebat daca am reusit sa o conving sa-mi dea secretul. 
Ei da, am luat reteta. E get-beget romanesca, ca la mama acasa. Si chiar daca, prin bunavointa lui Lucian Florea, ginerele gazdei, - care musai sa va zic, trecea ca un prieten bine-poftit pe la orice masa sa dea binete - , am plecat de acolo cu asa trofeu, nu pot inlocui la mine, in Bucuresti, sau oriunde, atmosfera din satul Ampoita, imediat ce treci peste un mic parau ce da numele locului si intri in lumea de odinioara, acasa la Mama Luță, la o portie fierbinte de PLACINTE.


INGREDIENTE ALUAT
- 1 kg de faina
- 5 oua
- 500 ml de lapte
- drojdie cat o nuca, cam 25 de g
- 1 si 1/2 lingurita de sare
- 200 ml de ulei

UMPLUTURI
- varza cruda rasa, sarata, piperata si stoarsa usor de zeama
- branza framantata
-mere crude rase, cu scortisoara si zahar, scurse de zema
- branza dulce de vaci, amestecata cu zahar, coaja de lamaie, vanilie si oua
- mofturi sote
- rabdari prajite
- bazbarube si crocomarle

PREPARARE
Aluatul se prepara clasic cu toate ingredientele de sus.
Uleiul se foloseste la framantat.
Pentru eficientizarea, eu am pregatit aluatul in masina de paine.
Se pun in ordinea urmatoare:
lapte, oua sare, faina si abia apoi drojdia faramitata.
Dupa ce paletele au omogenizat compozitia si masina incepe a framanta, 
se adauga treptat uleiul, lingura cu lingura.

Dupa framantare, am transferat aluatul intr-un lighenas, ca sa poata sa se desfasoare in legea lui.
In cam o ora, dansul devine obez de-a binelea.
Dac-avea buric, juram ca-i "domnu' Z" cu tricoul ridicat, dupa o masa copioasa.
Cat aluatul isi da-n petic, va puteti ocupa lejer sa va pregatiti umpluturile preferate.

 Blatul de lucru trebuie sa fie uns bine cu ulei.
Se iau bucati de aluat, cat un pumn...

...se intind bine cu mana... 

...se pune umplutura din belsug, fie varza...

...branza framantata,

...sau mere. 

"Pungutza cu doi" bani se strange la gura, apoi se intinde iar cu mana, cam cat va e tigaia.

Si se pune la copt intr-o tigaie groasa, incinsa bine, unsa cu ulei, putin mai mult decat la clatite.

Se coace pe ambele parti la foc mediu, spre tare.

 Se servesc calde, abia rasturnate pe farfurie.
Cele cu umplutura dulce se pot coafa cu zahar pudra. 

Aci-s branzoaicele. 

Cele cu mere.

Si in final, cele mai dorite, care se gata primele, placintele cu varza.


POFTA BUNA!
Sarut mana pentru masa, Mama Luta!