Era seara!
Iesisem un pic, din cavo... pardon... din casa, sa iau pulsul strazii (ce sugestiv suna). Aveam o pofta nebuna de ceva buuun, ceva siropossss, rosssshu, dulceeee.
Un miros special ma atragea. Un geam luminat. Am zarit o victim... o tipa care prepara ceva. Eram afara, in linistea serii si o priveam prin geam. Mainile-i lucrau domol, dar exact. S-a intors sa ia ceva din dreptul geamului langa care eram. Am tresarit. Avea mainile pline, rosii, sangerii. Am inceput sa tremur. Ma stapaneam cu greu. S-a intors. Acum nu-i mai vedeam chipul. Era cu spalele la mine. Cu capul usor aplecat asupra lucrului, cu parul tuns scurt, dezvelind gatul, imi facea o pofta nebuna sa sar inauntru si fara sa-mi simta prezenta, sa ma apropii, sa adumec mirosul proaspat, apetisant. Pulsul mi-o luase razna, iar sangele... ah... sangele... imi clocotea-n vine. Am incercat sa plec, dar nu puteam. Trebuia sa intru.
Nefericit moment, cand intr-un tarziu m-am decis, tipa l-a strigat pe unul, Z. A aparut o namila ca din pamant si mi-a luat-o. A plecat cu ea. M-a lasat cu ochii-n...luna. Eu strangeam din dinti si fierbeam iar el, aceasta bestie Z, jubila ... cu prada mea, cu farfuria-n mana.
La noapte ma-ntorc. Femeia asta, Gabriela, sigur mai face.
PANCAKES CU SOS DE VISINE
Nosferateeee, cum arata, cum mirosea, cum picura si-n stanga si-n dreapta, ce nebunie...
De vina pentru suferinta mea e ea, Gabriela, ca le-a facut, monstrul ala de Z, ca mi le-a luat pe toate si Paula Stafford, prietena Gabrielei, care locuieste in Canada, ca i-a dat reteta...
INGREDIENTE
- 2 cups faina
- 2 oua
- 1/2 cup zahar
- 3 lingurite praf de copt
- extract de vanilie
- lapte
- un praf de sare
- unt pentru prajit
PREPARARE
Se mixeaza ouale cu zaharul, vanilia si praful de sare,
pana se albesc si se umfla.
Faina se amesteca cu praful de copt si se cerne peste crema de oua,
apoi se dilueaza cu lapte,
pana ajumge la o consistenta mai groasa decat cea de la clatitele obisnuite.
In aceasta faza se pot adauga fructe proaspete,
cum ar fi coacaze sau afine sau se poate lasa aluatul simplu.
Se incinge bine o tigaie, se unge cu unt pentru fiecare clatita.
Se toarna in centru cu polonicul
si aluatul se va intinde singur fara a misca tigaia.
Se pun portii mici, cand apar bule de aer pe suprafata clatitei, ...
...este momentul sa o intoarcem pe cealalta parte si se unge cu unt.
Se rumenesc pe ambele parti.
Se stocheza in seif, una peste alta, sa se pastreze calde si in siguranta.
(Vampirii familiei stiu de ce.)
Cand se da iama-n ele, se servesc cu sirop de artar
sau cum le-am servit noi, cu sos de visine,
la foc automat, cu ochii tinta pe ce mai e de ciordit din alte farfurii,
de la neatentii care inchid ochii de placere.
Din cantitatile de mai sus nu vor iesi multe clatite,
asa ca, puteti dubla cantitatile pentru mai multe.
(O cada de aluat ar fi ok)
Sosul de visine l-am facut dupa ochi.
(ochii de vampir la apus)
Am pus intr-o craticioara trei maini de visine
(nu cu?...)
fara samburi
(maini fara samburi, ce chestie...)
cu un cubulet mic de unt si vreo 3 linguri de zahar.
Am pus pe foc, iar inainte sa dea in clocot
am pus si o lingura de amidon,
am mai lasat cateva clocote,
(asa clocoteam si eu)
apoi le-am luat de pe foc si le-am lasat la racit.
Visinele isi vor pastra tinuta, iar culoarea va ramane vie.
(da, culoarea sigur e vie...macar ea...)
Daca va place mai dulce puteti pune putin mai mult zahar,
insa nu fierbeti mai mult deoarece ne dorim un sos, nu o dulceata.
(sau putem vizita o tanti diabetica, ca e o dulceata...de fata)
POFTA BUNA!!!
