duminică, 25 septembrie 2016

TORT SPIDERMAN 2

Un super erou pentru un super-băiat. Și cum piticul și-a dorit un personaj special, am ales unul care să-i rămână mult timp amintire și să-i vegheze nopțile liniștite.
Veronica Dodoc, cea mai fericită mămică.
La mulți ani și sperăm că v-am bucurat piticul.








sâmbătă, 17 septembrie 2016

TORT 101 DALMATIEI

Nu-s ei toți, adică 101 Dalmațieni, că altfel tortul era cu țîșpe etaje, dar sunt cei de bază, de la care a început toată acea minunată poveste cu care am crescut și noi, ăștia mai vlăjgani.




TORT PISICILE ARISTOCRATE

Everybody wants to be a cat! 

Și în fond, de ce nu? Casă mare, cu grădină-bifat! Stăpâni iubitori-bifat! Potol la discreție-bifat! Giugiulelă cât cuprinde-bifat! Acu', mai apărem și pe tort. Nu eram noi destul de dulci și așa. Ba da, dar acum poți să ne privești, să ne adulmeci, că mirosim a vanilie, să ne pupi, dar merge și chestia aia cu "mânca-te-ar mama".
La mulți ani Alex.







duminică, 12 iunie 2016

TORT ZODIA PESTILOR

Nu am facut tot timpul ce fac astazi. Unsprezece ani am lucrat in uzina. In I.M.G.B. Electrician la Fabriaca de Oxigen. De unde si pana unde are asta legatura cu arta? Din nascare. Ma tineam mereu de bancuri. Asta nu inseamna ca nu-mi faceam treaba, dar cand era vorba sa destind atmosfera, era loc cu carul. De cantat la chitara aveam deja vechime si mai mare. Deci aram policalificat in meseria de greiere-comic. Gasca noastra de colegi nu era foarte mare, locul de munca fiind o sectie speciala, cu regim auster de Decret 400 (pour le connoisseurs). Dar eram prieteni. Incingeam destul de des o miutza intre atelierul mecanic si cel electric. Eu eram baiat de mingii, sau clasicul portar. Talentul meu in a cotonogii bashica de cauciul era de la "foarte putin" la "deloc". Eram specialist de dat ... in dreptul. Ca sunt stangaci. Dar eram bun la altele, care nu aveau nici in clin, nici in maneca cu meseria pe care o faceam atunci. Timpul a trecut, am plecat fiecare pe calea lui, Fabrica de Oxigen mai e doar in amintirea noastra, dar gasca de prieteni e inca pe baricade. De ceva timp ne revedem, o data pe an, la  o masa tovaraseasca, "pe ziar". Suntem aceeasi buni prieteni, doar ca mai putini. Dar cand vine vorba sa ne laudam cu ce a facut fiecare, e concurs. Toti avem cate ceva realizat. Nimeni nu e trist, iar cand e vorba sa vorbim despre copiii nostrii, ne mandrim cu cele mai bune reusite. O astfel de reusita e Andra, fiica lui Marian. Cand mi-a cerut sa-i fac acest tort, nu mai stia cum si in ce fel sa mi-l ceara ca sa iasa perfect. Perfect pentru Andra lui. Sper ca am reusit. La urmatoarea intalnire o sa aflu direct de la sursa.

P.S. - Andra e in zodia pestilor. Azi pe post de felu' tzshpe pentru delfinii rasplatiti de Andra Nitu.











duminică, 15 mai 2016

LAPTE DE PASARE

In zilele de duminica, cand toată lumea era pe acasa, se intampla ca uneori, prea rar as zice, ca mama sa ne pregateasca, mai mult pe ascuns, un desert pe care-l invatase din cartea de bucate a Sandei Marin, biblia bucatariei romanești. Ne striga de la balcon, pe mine și pe fratele meu Dan ca masa-i gata si sa lasam joaca, dar n-avea sorti de izbanda cu noi pana nu ne ademenea cu ceva dulce. Dar dacă desertul duminicii era
Lapte de pasare

nimic și nimeni nu ne mai putea tine pe afara. Cotropem liftul, dadeam buzna pe usa casei si usuitzi de mama la baie, sa ne spalam mainile, tanjeam macar sa vedem castronul cu pufoasele galuste, plutind in cel mai dulce și aromat sos din cate existau pe lume. Infulecam ca curcanii, doar, doar ne apropiem de momentul desertului. Dar si când venea... Sa te tii gemete de placere, ocheade la castronul plin de pe servanta, miloaga la mama pentru inc-o portie, si inca una si tot asa. Mama ne privea cu drag si-i crestea inima-n piept ca a reusit sa ne faca fericiti.
A doua zi, ia desert de unde, nu-i! Oari di ce?
      - Mamaaaaa, nu mai eeeee....!!!

Sarut mana pentru masa, mama draga!
Sarut mana pentru reteta, doamna draga, Sanda Marin.
Sarut mana, iubita Gabriela, doamna mea, care-mi facu cel mai delicat desert al copilariei mele.



INGREDIENTE

- 1,1 litri de lapte
- 6 oua
- 100 g zahar tos
- 100 g zahar pudra
- 1 lingura de faina
- 1 lingurita esenta de vanilie
- 1 lingurita esenta de rom
- doua prafuri de sare

PREPARARE

Se separa ouale, 
albusurile in vasul robotului
si galbenusurile intr-un castron mai dodolotz,
ca-i musai sa cuprinda mai tarziu si laptele.

Se zavarle un praf de sare peste albusuri...

...si se bat spuma, de numa.

Intre timp, se pune laptele la fiert, cu alt praf de sare.

Galbenusurile se freaca cu zaharul tos 

si esenta de vanilie.

Puschchea pe limba ta daca-ti vari deshtu'-n ele.

Cand spuma de albusuri este aproape gata, 
se adauga zaharul pudra, in trei etape.

Dupa ce laptele da in clocot,
se reduce flacara,
ca laptele sa nu se "infoaie", dar sa shie fierbinte.

Se ia cu o lingura o cantitate generoasa de spuma,
care se niveleaza ca o galusca 

...si folosind o alta lingura,
se aseaza cu duhul blandetii pe suprafata laptelui fierbine.

Se populeaza tot "patinuarul" de lapte cu astfel de barcutze
si se lasa pana se umfla-n pene ca curcanu',
pret de un minut, hai, maxim unu juma'
(asta daca-i pus un Tinatic la apa, nu o barcutza)

Se dau cu "cracii-n sus", 
sa le cuprinda fierbintzeala laptelui si pe obrazul celalalt.
Se lasa barcutzele asa, naufragiate, inca vreo 30 de secunde...

...apoi se salveaza cu spumiera,
se scurg de lapte si se scot la mal, pe un platou,
una cate una, in ordinea naufragiului.

Dupa ce ai dat toata flota la "apa"
si ai gatat treaba cu "spumele marii",
se trage laptele de pe foc si se strecoara de puzderia de plutitoare dulci.
Pe astea le poti piti-ntre masele, ca nu te vede capitania.

E vremea sa revenim la galbenusurile frecate cu zaharul tos,
peste care se zvarle o lingura de faina
si se ia la zapacit,
 pana dispare orice praf alb din castron.

Peste galbenusuri se toarna tiptil, 
in trei transe, tot laptele,
amestecand constant, de grija cocoloaselor nedorite.

După inca o strecurare,
(tzeapa, ca amu nu mai ai ce legumii...)

...zama asta aurie se aseaza pe foc domol, aproape adormit
si nu-i dai pace sa shada, neam. 
'Tzeles?

Amesteci in ea, sa nu faci omleta de vanilie,
ca se ruineaza sosul si ti-o iei de la pofticioshi.

Cam la vreo 5 minute de Perkinson acut, 
sosul capata consistenta,
iar daca tragi cu deshtu' pe spinarea lingurii 
si se desparte zama-n maluri,
ca Moise cu marea, 
atunci eji tare dom'le, eji tare.
Ti-o iesit ca la carte.

Scufunzi si lingurita de esenta de rom
si gatitu-i gata.

Cu sosul asta aromat se fleshcuiesc galustele,
apoi sa toarna tot, nimic sa nu ramana alb la fata.
Se mai clatesc o tzara cu tot cu blid si na, c-o facusi.

Amu' ia-ti blidu-n fatza, 
da-i Cezarului ce-i al Cezarului,
ca la asa miresme, nu mai esti singura prin bucatarie,
esti cotropi de mushterii
si daca ti-o ramas si tie ceva
(mira-m-as)
fa-ti de lucru prin blid si savureaza-ti munca faina.


POFTA MARE, GHEO!!!