joi, 26 octombrie 2017

TORT RUGBY

Guillaume înaintează, o fentă, sare peste adversar și încolțit... caută tușa, pe 'tușa Frosa. 
Se execută lovitura de margine...
același Guillaume prinde mingea,...
dă un dropgol și balonul oval trece printre buturi. 
Lumea e în delir, Frosa la fel, 
scorul crește și Pernod Ricard câștigă detașat.

La mulți ani Guillaume! Sincer!

Ce simplu ar fi dacă toate ar decurge normal, dacă toți cei implicați în crearea unui eveniment s-ar concentra și concerta pe construirea unui acel Ț care leagă echipele. Gazda care pune la dispoziție locul, echipa de bucătari care se străduie ca preparatele lor să fie frumoase și mai ales gustoase, somelierii sau cel puțin, ăia cu udeala se îngrijesc ca licorile să fie potabile si-ndeajuns și cofetarul care pregătește cu migală tortul ce urmează a fi piesa de rezistență a evenimentului. Toate bune și frumoase, dar când organizatorul, ăla de latră la toți se dovedește a fi o tânără ce vrea să acceadă cu orice preț în ierarhia firmei pentru care se pregătește seara, lucrurile se schimbă, se strică. Acel "orice preț" face diferența. Comunicarea defectuoasă la care am fost supus m-a scârbit. Timp de o săptămână am tot vorbit în parametrii, dar în seara cu pricina, "demoazela" a trecut la obrăznicii, crezând că-i merge. Citez: Dacă la ora 19:00 fix nu sunteți cu tortul în locație, nu vi-l mai accept și nu-l plătesc!" Încercare de forță a unui limbric. Îmi imaginez reacția șefului în fața căruia duduia-arici trebuia să explice de ce nu au tortul cerut. Bâlbe și puhoi de transpirație pe șiră pân' la noadă, urmat de regrete amarnice. Madama știa ce o paște dacă e cu capsa pusă cu mine, dar tot a încercat marea cu cotul, că deh, era pusă să fie zbir. Așa a priceput creierașul ei că tre' să fie, zbir tată, să muște-n stângă și-n dreapta. Mâța crizată s-a sucit și a început să toarcă după ce i-am intrat în joc și m-am răstit la ea. Trecem! Punctual, am ajuns cu 2 minute înainte de 19:00 și nu mică-mi fu mirarea și mare scârba când am vazut că eu eram primul. Nu tu mese-ntinse, nici urmă de mâncare, ospătarii abia soseau, iar din niște dubițe se descărcau mese pliante, scaune și o cohortă de picoli. Evenimentul abia se năștea, da' ce zic eu, era embrion, iar eu căutam un frigider să-mi protejez munca de o săptămână. Când plin de draci o interpelez pe guralivă de ce m-a vrut la ora aia, pipița, ca o icră agitată-n căldare, a emanat o scuză și mi-a arătat morala ei, întorcându-mi noada.
Respect și profesionalism cu ghiotura.

Mi-am primit banii după trei zile, cash, i-am returnat ca mai apoi să mi-i primesc iarăși pe firmă, să se scadă aspiranta la scăunel

Greu cu omenia prin firmele multi-iraționale. Nevinovații sunt excluși.