joi, 26 octombrie 2017

TORT RUGBY

Guillaume înaintează, o fentă, sare peste adversar și încolțit... caută tușa, pe 'tușa Frosa. 
Se execută lovitura de margine...
același Guillaume prinde mingea,...
dă un dropgol și balonul oval trece printre buturi. 
Lumea e în delir, Frosa la fel, 
scorul crește și Pernod Ricard câștigă detașat.

La mulți ani Guillaume! Sincer!

Ce simplu ar fi dacă toate ar decurge normal, dacă toți cei implicați în crearea unui eveniment s-ar concentra și concerta pe construirea unui acel Ț care leagă echipele. Gazda care pune la dispoziție locul, echipa de bucătari care se străduie ca preparatele lor să fie frumoase și mai ales gustoase, somelierii sau cel puțin, ăia cu udeala se îngrijesc ca licorile să fie potabile si-ndeajuns și cofetarul care pregătește cu migală tortul ce urmează a fi piesa de rezistență a evenimentului. Toate bune și frumoase, dar când organizatorul, ăla de latră la toți se dovedește a fi o tânără ce vrea să acceadă cu orice preț în ierarhia firmei pentru care se pregătește seara, lucrurile se schimbă, se strică. Acel "orice preț" face diferența. Comunicarea defectuoasă la care am fost supus m-a scârbit. Timp de o săptămână am tot vorbit în parametrii, dar în seara cu pricina, "demoazela" a trecut la obrăznicii, crezând că-i merge. Citez: Dacă la ora 19:00 fix nu sunteți cu tortul în locație, nu vi-l mai accept și nu-l plătesc!" Încercare de forță a unui limbric. Îmi imaginez reacția șefului în fața căruia duduia-arici trebuia să explice de ce nu au tortul cerut. Bâlbe și puhoi de transpirație pe șiră pân' la noadă, urmat de regrete amarnice. Madama știa ce o paște dacă e cu capsa pusă cu mine, dar tot a încercat marea cu cotul, că deh, era pusă să fie zbir. Așa a priceput creierașul ei că tre' să fie, zbir tată, să muște-n stângă și-n dreapta. Mâța crizată s-a sucit și a început să toarcă după ce i-am intrat în joc și m-am răstit la ea. Trecem! Punctual, am ajuns cu 2 minute înainte de 19:00 și nu mică-mi fu mirarea și mare scârba când am vazut că eu eram primul. Nu tu mese-ntinse, nici urmă de mâncare, ospătarii abia soseau, iar din niște dubițe se descărcau mese pliante, scaune și o cohortă de picoli. Evenimentul abia se năștea, da' ce zic eu, era embrion, iar eu căutam un frigider să-mi protejez munca de o săptămână. Când plin de draci o interpelez pe guralivă de ce m-a vrut la ora aia, pipița, ca o icră agitată-n căldare, a emanat o scuză și mi-a arătat morala ei, întorcându-mi noada.
Respect și profesionalism cu ghiotura.

Mi-am primit banii după trei zile, cash, i-am returnat ca mai apoi să mi-i primesc iarăși pe firmă, să se scadă aspiranta la scăunel

Greu cu omenia prin firmele multi-iraționale. Nevinovații sunt excluși.

 







marți, 22 noiembrie 2016

TORT CARS 2

Speed,... i'm speed.... 

Asta își tot repeta Lighting McQueen înainte de cursă. 

Dacă nu-s vigilent, dispare de pe tort cât ai zice Fulger.
Deci dragă Darius: FERTIG? LOS! că ajunge McQueen înaintea ta 
și-ți sufla-n lumânări.
La mulți ani!!!









duminică, 25 septembrie 2016

TORT SPIDERMAN 2

Un super erou pentru un super-băiat. Și cum piticul și-a dorit un personaj special, am ales unul care să-i rămână mult timp amintire și să-i vegheze nopțile liniștite.
Veronica Dodoc, cea mai fericită mămică.
La mulți ani și sperăm că v-am bucurat piticul.








sâmbătă, 17 septembrie 2016

TORT 101 DALMATIEI

Nu-s ei toți, adică 101 Dalmațieni, că altfel tortul era cu țîșpe etaje, dar sunt cei de bază, de la care a început toată acea minunată poveste cu care am crescut și noi, ăștia mai vlăjgani.




TORT PISICILE ARISTOCRATE

Everybody wants to be a cat! 

Și în fond, de ce nu? Casă mare, cu grădină-bifat! Stăpâni iubitori-bifat! Potol la discreție-bifat! Giugiulelă cât cuprinde-bifat! Acu', mai apărem și pe tort. Nu eram noi destul de dulci și așa. Ba da, dar acum poți să ne privești, să ne adulmeci, că mirosim a vanilie, să ne pupi, dar merge și chestia aia cu "mânca-te-ar mama".
La mulți ani Alex.







duminică, 12 iunie 2016

TORT ZODIA PESTILOR

Nu am facut tot timpul ce fac astazi. Unsprezece ani am lucrat in uzina. In I.M.G.B. Electrician la Fabriaca de Oxigen. De unde si pana unde are asta legatura cu arta? Din nascare. Ma tineam mereu de bancuri. Asta nu inseamna ca nu-mi faceam treaba, dar cand era vorba sa destind atmosfera, era loc cu carul. De cantat la chitara aveam deja vechime si mai mare. Deci aram policalificat in meseria de greiere-comic. Gasca noastra de colegi nu era foarte mare, locul de munca fiind o sectie speciala, cu regim auster de Decret 400 (pour le connoisseurs). Dar eram prieteni. Incingeam destul de des o miutza intre atelierul mecanic si cel electric. Eu eram baiat de mingii, sau clasicul portar. Talentul meu in a cotonogii bashica de cauciul era de la "foarte putin" la "deloc". Eram specialist de dat ... in dreptul. Ca sunt stangaci. Dar eram bun la altele, care nu aveau nici in clin, nici in maneca cu meseria pe care o faceam atunci. Timpul a trecut, am plecat fiecare pe calea lui, Fabrica de Oxigen mai e doar in amintirea noastra, dar gasca de prieteni e inca pe baricade. De ceva timp ne revedem, o data pe an, la  o masa tovaraseasca, "pe ziar". Suntem aceeasi buni prieteni, doar ca mai putini. Dar cand vine vorba sa ne laudam cu ce a facut fiecare, e concurs. Toti avem cate ceva realizat. Nimeni nu e trist, iar cand e vorba sa vorbim despre copiii nostrii, ne mandrim cu cele mai bune reusite. O astfel de reusita e Andra, fiica lui Marian. Cand mi-a cerut sa-i fac acest tort, nu mai stia cum si in ce fel sa mi-l ceara ca sa iasa perfect. Perfect pentru Andra lui. Sper ca am reusit. La urmatoarea intalnire o sa aflu direct de la sursa.

P.S. - Andra e in zodia pestilor. Azi pe post de felu' tzshpe pentru delfinii rasplatiti de Andra Nitu.