TORT CU MINI-TRENULET

 - Poftiti in vagoaneee...!

Ce dor imi e sa merg cu trenul. Odinioara nu aveam sambata si duminica libera. Eram mereu pe munte. Intalnirea era in Gara de Nord, peronul 1 sau 4. Plecam la munte cu bocancii in picioare, rucsacul plin, chitara de gat si un chef nebun de nebunii. Dar daca azi exista o excursie pe care as face-o, ea ar fi cea mai spectaculoasa cu putinta. Mi-as lua sotia draga si dupa o cursa rapida cu avionul pana la Paris, ne-am caza la un hotel retro, cam pentru o saptamana, timp suficient sa vedem si sa facem toate cate ne vor pofti sufletashele. Iar cand sederea in Orasul Luminii se va fi apropiat de sfarsit, am impacheta si ne-am prezenta in Gara de unde am lua de la cap vacanta noastra, dar de data asta intorcandu-ne in timp. Cu biletele in buzunar si fericiti ca doi copii fugiti de acasa cu cheia de gat, am urca in

Trans-Orient-Express

Cred ca peste ani, Gabriel, acum de doar doi anisori, va aprecia ca si noi acum, mersul cu trenul. Daca va mai fi, ca la cum evolueaza lucrurile, te poti astepta la multe, dar cu si mai multe minute de intarziere, ca la noi e de din partea casei.

 

LA MULTI ANI GABRIEL !!!

Falafel la Divan Express

    Daca nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Nu ca n-as arata cat un munte, ca daca ma uit in oglinda, ceva, nu stiu ce, asa imi zice. Tronand lenes, cocotat pe un maldar de perne, califul Foama-n Gat Bey, (Mahomedul nostru) asteapta in Divan, plictisit si obosit din nascare, ca ghiaurii din Tara Romaneasca sa dea navala si sa-si stinga poftele in lupta cu ostile lui Pasha Ali Falalel si ale Vizirului Kebap Ataturk. Cetatea sa e ridicata strategic la portile Centrului Vechi al Bucurestilor, mai aproape de apa Dambovitzei, ca deh, paganul asta e de import, venit aici in batatura noastra de buna voie, unde-si aduse din Orient toate mirodeniile si bunatatile cu care vrea musai sa cotropeasca papile pofticiosilor, macar asa sa implineasca visul inaintasilor lui de a transforma pamantul nostru in pashalac turcesc.

    Si din lista-i lunga, de cate e in stare sa faca, am ales sa incepem cu pretentiosul Falafel. Ii zic asa, pentru ca multe incercari mi-au trecut pragul gurii, pan' la asta, ca sa stiu ca nu oricine se lauda, poate sa si-l faca giugiuc. Si iata-ma, mare cat un munte, insotit de haremul meu de trei cadane, toate-ntr-una, Gabriela, batand pofticios la poarta cetatii "Divan Express". Cald afara, dar de la intrare te pasleste un iatagan de aer rece, umezit de ventilatoare cu apa si asa te pashte chefu' sa nu mai pleci si sa mai zabovesti cat s-o putea, doar, doar se mai inmoaie canicula. Si oricum, ai de ce sa stai, ca te ia cu leashin pe la foale cand mirosurile dau navala-n nari. Acolo am dat de niste "ieniceri, copii de suflet ai lui Alah" (vorba lui Eminescu), care se-nvart ca niste titireze, cu miscari rapide si exacte, pregatind si servind de toate, facand din asta un spectacol, sa bucure nu doar gustul, dar si vazul. Efendi Stefan, gazda noastra din acea zi, afisand nativ un zambet perfect, parca era bagat in priza, ori nimerise niste ardei iute in alta parte, ca nu mi-a fost usor sa-l urmaresc. Cand mi-a spus ca Falafelul lui e cel mai bun, am zis, hai, sa mai incerc inca unul, dar pana la final, m-a convins. Totul preparat acolo, pe loc. Chiftelutele de falafel formate si prajite la comanda, lipia proaspat framantata, intinsa si coapta, nu de cumparat, ingredientele crude, proaspete, cu un amestec de culori vii excelent, condimentele din belsug, nu doar cate o dara pierita, pusa asa, sa manjeasca ghiveciul, sosuri care se reinoiau rapid, la cate comenzi erau, cartofi taiati cubulete, ca frantzuseshti stie tot ghiauru' sa faca. Ploua in stomac deja, dar asteptarea merita cu varf si indesat. Pana sa se termine de preparat, cadana Ioana ne-a servit, din partea casei, cu ceai negru, fierbinte si concentrat. Daca nu stiati, pe caldura se bea fierbinte, nu rece. Incercati si veti simtii o schimbare. Ai draq otomani turcii astia, stiu ei ceva. Am pregatit calea gatului si cu un Ayran, ca la mama lui, iar apoi veni obuzul (ca asa arata impachetat), Falafelul dehh. Mmmm... ce gust, cat de proaspat era totul, ce namila de pachet a iesit... A trebuit sa-l casapim pe din doua, dar si asa era mai mult decat indeajuns. A fost (ca l-am halit) PERFECT. Iar la final, si ce final, inghetata "A la Turka Bre". Cremoasa, lipicioasa, aromata, multa (ba nu, putina, stiu io de ce), ce mai, am fost cucerit. 

    Iar daca treci seara pe acolo, in special copiii au parte de multe giumbushlucuri pana le vine randul sa-si capete ravnita portie de inghetata. Va arat asta in viitoarea postare, sa vedeti copiii, dar si adultii pacaliti iar si iar, ca te bufneste rasul si nu stii daca mai primesti sau nu ce vrei.

    Daca Baiazid venea cu d-astea, poate stateam de vorba. Ce fraier a fost.

INGHETATA TIRAMISU IN CORNET FACUT IN CASA

Vara bate la usa, iar pietzele incep sa se aglomereze de fructe. Dar majoritatea lor sunt inca trufandale si buzunarul plange mai tare ca pofta. Dar daca preturile sunt inca prohibite, nu inseamna ca nu ne putem bucura si cu alt fel de bunatati de sezon. Iar cel mai perfect tratament al efectelor caniculei mi se pare a fi inghetata. Nu inseamna acum ca va recomand sa o prapaditi, consumand-o aiurea pe niscai cataplasme pentru arsurile solare, desi la cat lapte contine, n-as zice ca nu ar merge, dar suferinta la care se preteaza cel mai bine s-o aline, e cea a papilelor gustative, care inecate de pofta, mai pot reveni la ce sunt, doar dezmierdate de un gust dulce, rece, de la congelator, plin ochi de aromele nenumarate in care se pot prepara inghetatele. Astazi va propun sa salivati in fata ecranului, gandind si tanjind la o portie generoasa de 

INGHETATA TIRAMISU

made in "POTOL FACTORY", servita ori in cupe de sticla, ca cea de jos, multa, super-buna si de casa, ori in cornete facute tot de manutele Gabrielei, dupa retzetele de mai jos. 

De ce sa mai pierd timp sa merg la coltul strazii si sa arunc banii pe conservanti si coloranti congelati, cand nevestica de apartament face asa dulcegarii. Doamne, cata bafta am ca o am. Iar inghetata... miam, miam...

reteta inspirata de la Isabela Cuisine

INGREDIENTE INGHETATA

- 3 galbenusuri

- 150 g de zahar fin

- 250 g de branza mascarpone

- 200 ml de frisca lichida

- 50 + 50 ml de cafea expresso

- cateva picaturi de esenta de cafea

- 5 piscoturi savoiardi

- cacao pudra pentru machiaj

PREPRARE

Galbenusurile se freaca cu zaharul pentru a obtine o crema fina si alba. 

Se adauga branza Mascarpone si se bate incontinuare,

apoi 50 ml de cafeaua, esenta de cafea si la sfarsit, frisca batuta.

Compozitia obtinuta se pune la frigider, pana se raceste bine, 

dupa care se pune in masina de inghetata pentru 15-20 de minute.

Piscoturile se imbiba cu restul de cafea. Inainte sa punem inghetata in cutie, 

la congelator, se amesteca cu piscoturile. 

Dupa asezarea in cutie, se macheaza cu pudra de cacao.

INCREDIENTE CORNET

- 125 de grame de unt

- 250 g de zahar tos

- 2 oua

250 ml de lapte

- 1 lingurita de scortisoara

- cateva picaturi de esenta de scortisoara (optional)

- un praf de sare

-250 g de faina

PREPARARE ALUAT CORNETE

Untul se freaca bine cu zaharul. 

Se adauga pe rand ouale, sarea, scortisoara si esenta,

apoi, cu grija, laptele si faina.

Din aceasta compozitie se iau portii mici si se coc in presa electrica.

Dupa rumenire, se ruleaza in forma de con, ajutandu-va de accesoriul din setul

cu care se vinde presa.

Caldura mare, mon cher...

POFTA BUNA !!!

TORT DE BOTEZ WINNIE THE POOH

Mi-am dorit de mult sa fac un tort cu acest design. E drept, intreaga trupa a lui Winnie mai contine inca trei personaje, unul dintre ei fiind Tigrila, stalp al societatii, dar timpul nu a fost cel mai bun aliat al meu, asa ca, trupa de somnorosi a fost restransa, de data asta, la gingasii Winnie, Porky si Eeyore. Toti cu Mosh Ene pe la gene, pe langa Bebelina pentru care a fost pregatit tortul. Trebuie sa recunosc, ca in criza de timp, am primit un nesperat ajutor din partea prietenei noastre, doamna Viorica Dinu, nume care spune tot in materie de torturi, care ne-a daruit Bebeaka, alaturi de mult sprijin logistic, ca am avut cate ceva de "furat" de la ea. Multumim din corasoanele noastre Vio si mai vin la "furat", tu tine poarta deschisa si cainii legati. 

A fost un tort de 6,8 kg pentru un botez de cca 40 de persoane, iar Frumoasa din Gradina Adormita, 

ANDREEA ANNE

zisa si 

Galusca, Gogoasa (ce onoare), Crocodila sau Gandacea,

si-a rasfatat musafirii cu un interior de Tiramisu cu Lamaie. N-a ramas nimic de luat acasa. Am primit recenzii post-factum, in care am fost anuntati, cu parere de rau, ca abia au putut salva ceva de pe tort, ca amintire, in rest, tortul s-a papat tot. Ce bucurie. Oare de ce?

LA MULTI ANI !!!

TORT CU URSI PANDA

MANTI

Daca e ceva complicat de facut, ma intarata sa incerc. Si de cele mai multe ori imi reuseste. Fie ca e ceva de zidarit, zugravit, tamplarit...it...it...it, imi var nasu' unde nu-mi fierbe oala si dupa cateva ocheade si intrebari strategice, ma declar capabil sa incerc. Apoi incerc, facand casa mea cobai si culmea, imi merge. Dar nu imi merge bine, ca celor de la care am invatat, imi merge foarte bine, excelent, profi. Si stiti de ce? Pentru ca fac cu placere tot, pentru ca sunt tipicar, neamtz in maduva oaselor si pentru ca fac pentru mine. Sa-mi placa mie si alor mei. Iar roadele le culeg cand cineva ma intreaba cine a facut cutare lucrare si ii raspund ca un paun in calduri, ca eu. Ei, dragii mei, tot asa sta treaba si cu Gabriela. Retetele cel mai complicate, cu ingrediente din cele mai imposibile si preparare in tzshpe stadii ii fac smechere cu ochiu'. Si nu se lasa. Dupa ce i-au cazut ochii pe una ce-i suna bine si-i provoaca deja senzatii in cerul gurii, vine la mine si cu ochii sterngarii ma anunta ca a mai gasit ceva alambicat, dar ok, pe care il va face. Nu zice: "o sa incer", ci "il fac". Stie ea ca ii va merge. Daca cineva a reusit inainte ei sa o faca, ea de ce sa nu reausesca. Si cum toata lume ne felicita ca suntem o pereche faina, va zic ca si aici ne asemanam. Incapatanata si convinsa ca poate sa faca reteta, ii reuseste. Zilele trecute a pus ochii pe o migala de reteta veche, turceasca. O chestie "internationala". E vorva de niste paste cu carne, cam ca cele italienesti, de inspiratie chinezeasca, dar preparate si perfectionate de-a lungul anilor de bucatarii Marii Porti, adica de turci si refacuta si pusa in opera de o romanca. Ce de neamuri bre! Internationala asta se numeste

MANTI

Se pregateste cu multa migala, treaba de chinez batran, dar combinatia de paste cu carne, sos de ciuperci cu legume si un altul de iaurt cu usturoi e de vis si inghit in sec chiar si acum cand va scriu. Va zic cu mana pe inima, ca o portie se va consuma clasic, 10 minute, dar prepararea ei va lua cel putin o ora. La dimensiunea pe care a facut-o Gabi, iei in furculita cam 3 astfel de pachetele, dar, facute sub "microscop", ca altii sunt mai nebuni ca noi, se ajunge si la 35 astfel de minuni luate simultan intr-o lingura. Dar toata munca asta merita. Incumetati-va si o sa-mi dati dreptate.

Ariel, prietena de pe Culinar, ne-a convins.

INGREDIENTE ALUAT

- 300 g de faina

- 40 g de unt

- 20 ml ulei de masline

- 50 ml de apa

- 1 ou

- sare

INGREDIENTE UMPLUTURA

- 300 g de carne amestec de vita si oaie, in proportii egale

(dar Gabi a folosit vita si porc)

- 1 ceapa mica

- 1 ou

- patrunjel

- sare si piper

INGREDIENTE SOS DE LEGUME

- 1 ceapa

- 2 catei de usturoi

- 3 rosii

- 4 sau 5 ciuperci

- 1 ardei gras rosu

- ulei

- sare si piper

INGREDIENTE SOS DE IAURT

- 250 ml de iaurt gras

- un catel de usturoi

- sare

INGREDIENTE SOS IUTE

- 50 g de unt

- ulei

- fulgi de ardei iute

IN PLUS

500 ml de supa de vita

- 50 g de unt

PREPARARE ALUAT

Pentru aluat se amesteca toate ingredientele si... 

 ...se framanta bine...

....apoi se lasa sa se odihneasca cel putin 45 de minute.

 

PREPARARE UMPLUTURA

Pentru umplutura se amesteca carnurile cu ceapa tocata si patrunjelul,

oul, sare si piper.

Impartiti aluatul in cate parti va convine

(eu am impartit in trei),

apoi pe blatul infainat intindeti foi subtiri, 

pe care apoi le veti imparti in patrate cu latura de 3 cm.

Pe fiecare patrat asejati o gramajoara de carne, dupa cere formati Manti

prin plierea aluatului pe doua din laturi, lasand o deschidere in centru, ca o barcuta.

Laturile care urmeaza sa fie lipite se umezesc cu apa pentru a putea fi lipite mai usor.

Aici e parte de chinezarie de care v-am vorbit.

Manti se aseaza ordonat intr-o tava unsa cu putin unt.

Inainte de a fi puse la cuptor, 

se pun deasupra cele 50 de g de unt si se ineaca in supa.

Se baga la cuptor, la foc potrivit si se tine pana ce sunt bine patrunse,

cca 20 de minute.

Intre timp se prepara sosurile

PREPARAREA SOSULUI DE LEGUME

In putin ulei se caleste ceapa tocata marunt si usturoiul, 

apoi se pun ciupercile taiate feliute...

...apoi, pe rand, ardeiul...

...rosiile decojite...

...si se calesc impreuna.

Daca rosiile nu sunt zemoase, se poate adauga putina supa

si se fierb pana ce legumele sunt patrunse.

La sfarsit se pune sare si piper.

PREPARAREA SOSULUI IUTE

Pe foc se amesteca untul topit cu uleiul, se pun fulgii de ardei iute

si se mai tine un pic pe foc.

PREPARAREA SOSULUI DE IAURT

Se piseaza usturoiul cu putina sare si se adauga iaurtul.

Se amesteca bine.

Se intinde peste Manti proaspat scoase din cuptor...

 ...apoi se intinde sosul de legume si sosul iute.

 Se servesc fierbinti, savurand amestecul de arome, apreciind munca de migala

si rasplatind gospodina cu gemete si onomatopee dedicate.

Sugestii:

Mmmvai...Mooamaa ce bun eeee...Marfaaaa...Mai ai?...Mai vreau!...Cand mai faci?

Bibliografie de onomatopee:

Stai cu mine la masa si inveti tu...

POFTA BUNA!