RE-LANSAREA CARTII DE BUCATE A SILVIEI JURCOVAN

 

Editura HUMANITAS, prin bunavointa doamnei Alice Ene, PR Executiv, mi-a facut onoarea sa fiu invitata la prezentarea "bibliei bucatariilor", cartea de capatai a celor ce incep, continua sau isi perfectioneaza cultul, darul, harul (sau cum va place sa-l numiti...) pentru gatit. Si nu orisice fel de gatit, ci unul delicat, exact, gustos, deci perfect. Voi fi acolo, ca parte a ceea ce se vor intampla, datorita unei retete de cozonaci pe care o fac de multi ani, reteta care deja face parte din patrimoniul casei si care a primit de nenumarate ori aprecierile gurmande ale fomistilor mei. Si credeti-ma cand va spun ca acesti cozonaci, ca si multe altele pe care le am invatat si preparat din acesta carte, se termina mult mai repede decat timpul pentru care sunt gatite. ''Oari di ce?'', vorba mamei. 

Bunica mea, Ana, mentorul meu, a fost prima care m-a incurajat sa imi var nasu-n blide si bine a facut. Azi, daca ar mai fi printre noi, ar fi tare mandra si sunt convinsa ca ar fi cel mai fervent sustinator al meu. Probabil joi, cand va avea loc evenimentul, va fi acolo sa ma vada. Am gatit multi ani impreuna, cu blidele in stanga si cu ''Silvia Jurcovan'' in dreapta si poate din acest motiv, editia veche pe care o am, este patata ici-colo de ulei, cu urme de faina intre pagini, adnotari, colturi indoite si o gramada de semne de carte, rezervand retete care mai de care mai...imi ploua-n gura...apetisante. Cred ca daca o scutur, cad condimente din paginile ei. Off, deja mi-e pofta... 

Si cum o carte atat de frunzarita are viata scurta, iar pitica mea, Sara, de 8 ani (pe care apropo, ii face duminica, la o zi dupa ziua mea), imi calca pe urme, ma ingrijoram ca n-o sa mai am ce sa-i las mostenire, ca pot tine minte multe secrete si retete, dar cate-s scrise aici, clar nu. Si poate citindu-mi gandurile, si mie, dar si multor altora ca mine, editura Humanitas face pasul mult dorit si reediteaza intr-o forma mai ''apetisanta'', cu coperti ''crocante'', aceasta exaustiva colectie de bunatati. Mare noroc! Asa, sunt sigura ca nu se vor pierde retete atat de exacte, care in ochii si papilele cunoscatorilor sunt ''gata preparate si gustate'', fara macar sa fi intrat in bucatarie, de ajuns fiind doar sa le citesti si te vei asigura de un viitor gust perfect, garantie sa te apuci de treaba.

Va astept cu drag, sa ne intalnim, sa povestim si sa gustam cate ceva. Eu vin cu cozonacii Silviei Jurcovan. 

Sa nu intarziati, ca nu mai apucati.

TORT CU MINI-TRENULET

 - Poftiti in vagoaneee...!

Ce dor imi e sa merg cu trenul. Odinioara nu aveam sambata si duminica libera. Eram mereu pe munte. Intalnirea era in Gara de Nord, peronul 1 sau 4. Plecam la munte cu bocancii in picioare, rucsacul plin, chitara de gat si un chef nebun de nebunii. Dar daca azi exista o excursie pe care as face-o, ea ar fi cea mai spectaculoasa cu putinta. Mi-as lua sotia draga si dupa o cursa rapida cu avionul pana la Paris, ne-am caza la un hotel retro, cam pentru o saptamana, timp suficient sa vedem si sa facem toate cate ne vor pofti sufletashele. Iar cand sederea in Orasul Luminii se va fi apropiat de sfarsit, am impacheta si ne-am prezenta in Gara de unde am lua de la cap vacanta noastra, dar de data asta intorcandu-ne in timp. Cu biletele in buzunar si fericiti ca doi copii fugiti de acasa cu cheia de gat, am urca in

Trans-Orient-Express

Cred ca peste ani, Gabriel, acum de doar doi anisori, va aprecia ca si noi acum, mersul cu trenul. Daca va mai fi, ca la cum evolueaza lucrurile, te poti astepta la multe, dar cu si mai multe minute de intarziere, ca la noi e de din partea casei.

 

LA MULTI ANI GABRIEL !!!

Falafel la Divan Express

    Daca nu merge Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Nu ca n-as arata cat un munte, ca daca ma uit in oglinda, ceva, nu stiu ce, asa imi zice. Tronand lenes, cocotat pe un maldar de perne, califul Foama-n Gat Bey, (Mahomedul nostru) asteapta in Divan, plictisit si obosit din nascare, ca ghiaurii din Tara Romaneasca sa dea navala si sa-si stinga poftele in lupta cu ostile lui Pasha Ali Falalel si ale Vizirului Kebap Ataturk. Cetatea sa e ridicata strategic la portile Centrului Vechi al Bucurestilor, mai aproape de apa Dambovitzei, ca deh, paganul asta e de import, venit aici in batatura noastra de buna voie, unde-si aduse din Orient toate mirodeniile si bunatatile cu care vrea musai sa cotropeasca papile pofticiosilor, macar asa sa implineasca visul inaintasilor lui de a transforma pamantul nostru in pashalac turcesc.

    Si din lista-i lunga, de cate e in stare sa faca, am ales sa incepem cu pretentiosul Falafel. Ii zic asa, pentru ca multe incercari mi-au trecut pragul gurii, pan' la asta, ca sa stiu ca nu oricine se lauda, poate sa si-l faca giugiuc. Si iata-ma, mare cat un munte, insotit de haremul meu de trei cadane, toate-ntr-una, Gabriela, batand pofticios la poarta cetatii "Divan Express". Cald afara, dar de la intrare te pasleste un iatagan de aer rece, umezit de ventilatoare cu apa si asa te pashte chefu' sa nu mai pleci si sa mai zabovesti cat s-o putea, doar, doar se mai inmoaie canicula. Si oricum, ai de ce sa stai, ca te ia cu leashin pe la foale cand mirosurile dau navala-n nari. Acolo am dat de niste "ieniceri, copii de suflet ai lui Alah" (vorba lui Eminescu), care se-nvart ca niste titireze, cu miscari rapide si exacte, pregatind si servind de toate, facand din asta un spectacol, sa bucure nu doar gustul, dar si vazul. Efendi Stefan, gazda noastra din acea zi, afisand nativ un zambet perfect, parca era bagat in priza, ori nimerise niste ardei iute in alta parte, ca nu mi-a fost usor sa-l urmaresc. Cand mi-a spus ca Falafelul lui e cel mai bun, am zis, hai, sa mai incerc inca unul, dar pana la final, m-a convins. Totul preparat acolo, pe loc. Chiftelutele de falafel formate si prajite la comanda, lipia proaspat framantata, intinsa si coapta, nu de cumparat, ingredientele crude, proaspete, cu un amestec de culori vii excelent, condimentele din belsug, nu doar cate o dara pierita, pusa asa, sa manjeasca ghiveciul, sosuri care se reinoiau rapid, la cate comenzi erau, cartofi taiati cubulete, ca frantzuseshti stie tot ghiauru' sa faca. Ploua in stomac deja, dar asteptarea merita cu varf si indesat. Pana sa se termine de preparat, cadana Ioana ne-a servit, din partea casei, cu ceai negru, fierbinte si concentrat. Daca nu stiati, pe caldura se bea fierbinte, nu rece. Incercati si veti simtii o schimbare. Ai draq otomani turcii astia, stiu ei ceva. Am pregatit calea gatului si cu un Ayran, ca la mama lui, iar apoi veni obuzul (ca asa arata impachetat), Falafelul dehh. Mmmm... ce gust, cat de proaspat era totul, ce namila de pachet a iesit... A trebuit sa-l casapim pe din doua, dar si asa era mai mult decat indeajuns. A fost (ca l-am halit) PERFECT. Iar la final, si ce final, inghetata "A la Turka Bre". Cremoasa, lipicioasa, aromata, multa (ba nu, putina, stiu io de ce), ce mai, am fost cucerit. 

    Iar daca treci seara pe acolo, in special copiii au parte de multe giumbushlucuri pana le vine randul sa-si capete ravnita portie de inghetata. Va arat asta in viitoarea postare, sa vedeti copiii, dar si adultii pacaliti iar si iar, ca te bufneste rasul si nu stii daca mai primesti sau nu ce vrei.

    Daca Baiazid venea cu d-astea, poate stateam de vorba. Ce fraier a fost.

INGHETATA TIRAMISU IN CORNET FACUT IN CASA

Vara bate la usa, iar pietzele incep sa se aglomereze de fructe. Dar majoritatea lor sunt inca trufandale si buzunarul plange mai tare ca pofta. Dar daca preturile sunt inca prohibite, nu inseamna ca nu ne putem bucura si cu alt fel de bunatati de sezon. Iar cel mai perfect tratament al efectelor caniculei mi se pare a fi inghetata. Nu inseamna acum ca va recomand sa o prapaditi, consumand-o aiurea pe niscai cataplasme pentru arsurile solare, desi la cat lapte contine, n-as zice ca nu ar merge, dar suferinta la care se preteaza cel mai bine s-o aline, e cea a papilelor gustative, care inecate de pofta, mai pot reveni la ce sunt, doar dezmierdate de un gust dulce, rece, de la congelator, plin ochi de aromele nenumarate in care se pot prepara inghetatele. Astazi va propun sa salivati in fata ecranului, gandind si tanjind la o portie generoasa de 

INGHETATA TIRAMISU

made in "POTOL FACTORY", servita ori in cupe de sticla, ca cea de jos, multa, super-buna si de casa, ori in cornete facute tot de manutele Gabrielei, dupa retzetele de mai jos. 

De ce sa mai pierd timp sa merg la coltul strazii si sa arunc banii pe conservanti si coloranti congelati, cand nevestica de apartament face asa dulcegarii. Doamne, cata bafta am ca o am. Iar inghetata... miam, miam...

reteta inspirata de la Isabela Cuisine

INGREDIENTE INGHETATA

- 3 galbenusuri

- 150 g de zahar fin

- 250 g de branza mascarpone

- 200 ml de frisca lichida

- 50 + 50 ml de cafea expresso

- cateva picaturi de esenta de cafea

- 5 piscoturi savoiardi

- cacao pudra pentru machiaj

PREPRARE

Galbenusurile se freaca cu zaharul pentru a obtine o crema fina si alba. 

Se adauga branza Mascarpone si se bate incontinuare,

apoi 50 ml de cafeaua, esenta de cafea si la sfarsit, frisca batuta.

Compozitia obtinuta se pune la frigider, pana se raceste bine, 

dupa care se pune in masina de inghetata pentru 15-20 de minute.

Piscoturile se imbiba cu restul de cafea. Inainte sa punem inghetata in cutie, 

la congelator, se amesteca cu piscoturile. 

Dupa asezarea in cutie, se macheaza cu pudra de cacao.

INCREDIENTE CORNET

- 125 de grame de unt

- 250 g de zahar tos

- 2 oua

250 ml de lapte

- 1 lingurita de scortisoara

- cateva picaturi de esenta de scortisoara (optional)

- un praf de sare

-250 g de faina

PREPARARE ALUAT CORNETE

Untul se freaca bine cu zaharul. 

Se adauga pe rand ouale, sarea, scortisoara si esenta,

apoi, cu grija, laptele si faina.

Din aceasta compozitie se iau portii mici si se coc in presa electrica.

Dupa rumenire, se ruleaza in forma de con, ajutandu-va de accesoriul din setul

cu care se vinde presa.

Caldura mare, mon cher...

POFTA BUNA !!!

TORT DE BOTEZ WINNIE THE POOH

Mi-am dorit de mult sa fac un tort cu acest design. E drept, intreaga trupa a lui Winnie mai contine inca trei personaje, unul dintre ei fiind Tigrila, stalp al societatii, dar timpul nu a fost cel mai bun aliat al meu, asa ca, trupa de somnorosi a fost restransa, de data asta, la gingasii Winnie, Porky si Eeyore. Toti cu Mosh Ene pe la gene, pe langa Bebelina pentru care a fost pregatit tortul. Trebuie sa recunosc, ca in criza de timp, am primit un nesperat ajutor din partea prietenei noastre, doamna Viorica Dinu, nume care spune tot in materie de torturi, care ne-a daruit Bebeaka, alaturi de mult sprijin logistic, ca am avut cate ceva de "furat" de la ea. Multumim din corasoanele noastre Vio si mai vin la "furat", tu tine poarta deschisa si cainii legati. 

A fost un tort de 6,8 kg pentru un botez de cca 40 de persoane, iar Frumoasa din Gradina Adormita, 

ANDREEA ANNE

zisa si 

Galusca, Gogoasa (ce onoare), Crocodila sau Gandacea,

si-a rasfatat musafirii cu un interior de Tiramisu cu Lamaie. N-a ramas nimic de luat acasa. Am primit recenzii post-factum, in care am fost anuntati, cu parere de rau, ca abia au putut salva ceva de pe tort, ca amintire, in rest, tortul s-a papat tot. Ce bucurie. Oare de ce?

LA MULTI ANI !!!

TORT CU URSI PANDA