COVRIGI PRETZEL

     - Covrigi caaalzi, covrigi caaalzi.

     - Ia covrigu' neamuleeee.

     - Covrigi cu sare si susaaaan. 

     - Covrigi cu mac, mac, mac.

      Astazi chestii d-aste doar in filme se mai vad, alea retro, ca de auzit pe strazi, nada, neam, nicht, ioc. S-au dus vremurile cand coada maidanezilor era mascota covrigarilor, iar strigatele lor, amestecate cu cele ale gelaterilor ambulanti sau cu cele ale copiilor cu ziare faceau parte din fauna fonografica a unei zile banale din urbea aglomerata. Dimineata, cand lumea abia incepea sa se urneasca, cand barbierul si frizerul somau lenevosi pe sezlongurile batrane din fata pravaliilor lor, sorbind tacticosi cate o cafea turceasca si impartind o cutie cu rahat, strada se umplea incet, incet de uzinari, cu ziarele impaturite, varate-n buzunarul hainei, salutand cu un gest discret la palarie orice domnitza oachesa. Pietonii acelor timpuri erau stapanii necontestati ai bulevardelor pietruite, traversand printre birje si rarele masini, pe unde-i taiau capetele. Larma incepea sa creasca usor. Tarabagii cu carutele lor cu roti... cat roata carului, isi laudau siropos zarzavaturile, tiganci colorate ca sorcovele misunau cersind atentie pentru cosul lor plin de flori proaspete si in sfarsit isi facea discreta aparitie si flasnetarul, indulcind zgomotul orasului cu mereu aceeasi plictisitoare melodie, repetata pana la obsesie. De undeva, de la periferii, strabateau atenuate, strigatele cosarilor, aducatorii de noroc. Neatent, te trezeai tras de maneca de cate un tzanc murdar ce te ademenea galagios sa intri-n pravaliile evreiesti. Cedai zambind, dar trebuia sa ai grija sa o faci cam pe la toti, ca deh, te stia mahalaua si te dojenea concurenta ca nu le-ai calcat pragul si lor. Sunete de lemn lovit, venite parca din savana Africii te faceau sa-ntorci capul, cautand cu privirea pe jos oamenii cu scaunelul si cutiutza lor cu smac negru si perii fine, pantofarii, guralivi si iuti, fara de care colbul strazii era d-un de'sht pe pantofii tai cu scartz. Si imaginea asta de targ se intregea cu mirosul apetisant ce navalea din hornurile cuptoarelor pe lemne unde se coceau covrigi. Era de ajuns sa vezi un rand de oameni si aveai de ales: ori e-o berarie, dar e prea devreme, ori e o simigerie, ca cea a lui nea Nelu, covrigar din tata-n fiu, de cand s-au inventat lemnele de foc. Cu maieul scurt, lipit de burta si boneta trasa pe ceafa, rosu la fatza si asprit de flacari, nea Nelu nu prididea sa tot insire pe sfoara de canepa covrigii abia trasi afara din cuptor. Nu aveau timp sa se raceasca. Cererea era oricum peste masura, ca erau si buni si ieftini. Cu doi - trei covrigi doldora de sare si de mac, iti pacaleai micul dejun, iar daca la bacania din colt aveau si ceva lapte prins, era deja festin. Nu-si mai aducea aminte de unde avea familia lui reteta, dar parca un neamtz, ce locuise sus, la mansarda de la 23, avusese un cuptor cu d-alde d-astia. Da' neamtzu le zice altfel decat covrigi. Parca PRETZEL, 'i-ar limba a naibi, ca incalcit mai vorbea. 

      Vreme trece, vreme vine si cuptoarele de piatra s-au racit, nici cele cu gaz nu mai sunt la moda, iar chestiile cubice de metal, cu senile ce parca se tarasc fara vlaga, scot pe banda urmasi indoielnici ai mostenirii simigiilor din mahala. Scobind prin amintiri, mai poti da viata trecutului, respectand modernist reteta veche a unui fritz.

IA PRETZELU', HERR NEA NELU

INGREDIENTE

- 1 si 1/2 cups de apa (eu am pus lapte cca 340ml)

- 1 lingura zahar

- 2 lingurite sare

- 20g drojdie proaspata sau 2 si 1/4 lingurite drojdie instant

- 4 si 1/2 cups faina tip 650 (500g)

- 40g unt moale

---

- 10 cups apa (aprox. 2 si 1/2 l)

- 1/3 cup bicarbonat de sodiu

- 1 galbenus batut cu o lingura de apa

- sare grunjoasa

- susan

- mac
1 cup = 1 cana de 230ml
 

PREPARARE

       In vasul robotului amestecati usor faina cu sarea. 

Separat, intr-un castron mic amestecati drojdia cu zaharul

 pana se lichefiaza, apoi adaugati putin din laptele caldut. 

Lasati cateva minute. 

Turnati drojdia peste faina din vas si adaugati untul topit. 

Incepeti sa framantati la viteza mica. 

Dupa ce faina a absorbit tot lichidul, mariti viteza robotului

 si lasati robotul sa framante pana ce aluatul se va desprinde de pe vas. 

Ungeti aluatul cu putin ulei si lasati la crescut cca o ora

 sau pana isi dubleaza volumul 

(la mine intr-o ora volumul s-a triplat).

Presarati putina faina pe blatul de lucru 

si rasturnati aluatul pe care il portionati. 

In reteta scria ca vor iesi 8 covrigi, 

mie mi-au iesit 9 bucati cantarind fiecare 100g. 

Acoperiti cu un prosop bilele de aluat ca sa nu se usuce 

in timp ce veti forma covrigii unul cate unul.

Luati cate o bila de aluat si incepeti sa o alungiti mai intai intre palme, 

 apoi pe blatul de lucru, ii dati forma de fasie usor mai groasa la mijloc

 si subtiata catre capete, lunga de aproximativ 60cm. 

Apoi petreceti cele doua capete una peste alta si le lipiti prin presare 

de-o parte si de alta a portiunii mai groase a covrigului. 

Pe masura ce ii formati ii puneti separat pe blat, bineinteles acoperiti 

pana ce le vine randul la oparit.

Intre timp dati drumul la cuptor sa se incinga la 200 grade Celsius, 

iar pe foc puneti o oala cu cele 10 cani de apa. 

Cand apa da in clocot puneti cu grija bicarbonatul, 

pentru ca acesta va barbota. 

In aceasta apa veti pune cate doi covrigi la oparit 

pret de jumatate de minut, 

doar pana se umfla putin. 

Ii scoateti direct pe o tava tapetata cu hartie de copt, 

pe care ii coaceti.

Ii ungeti cu ajutorul unei pensule cu galbenusul batut, 

presarati sare si daca doriti puteti folosi mac si susan 

sau ii puteti lasa doar cu sare. 

Peste aceasta etapa puteti sari si cand ii scoateti din apa fiarta, 

cat sunt inca umezi presarati cu sare, mac sau susan.

Se coc pana prind o culoare inchisa, placuta, cam 15- 20 de minute.

POFTA BUNA!!!