KURTOS KOLAC

     Cozonacii pe batz. Au devenit niste chestii de nelipsit daca plecam pe undeva, in afara Bucurestiului. Fie ca e la munte, fie ca e la mare, colacii astia secuiesti trebuie sa fie pe masa la desert. Piticaniile mele nu concep sa nu avem asa ceva si de cum ajung la destinatie, isi fac lista de preferinte. Si ai de ales din trei arome clasice, ca variatiuni pe aceeasi tema pot sa fie cu duiumul. Doar cu caramel, ori cu nuca, ori cu scortisoara, ori din fiecare cate unul, doi... hai trei, sa fiu sigur ca mai apuc si eu. De fiecare data cand am ocazia sa adulmec un loc unde se prepara tubulatura asta aromata, ma asez la rand si pana-mi vine clipa sa ma infrupt din ei, casc gura la mecanismul simplu, dar eficient care invarte sincron vreo 6-7 colaci deaupra unui jar bine infurait. Abilitatea cu care cate un lucrator incarca facaletele din lemn cu ax metalic, viteza si rutina cu care ii tavaleste printr-o tava mare, doldora de zahar, in timp ce cu coada ochiului trage la cei ce sunt deja la protap deasupra jarului, te fac sa balesti deja la portia ta si te uiti incercand sa ghicesti care va fi al tau. Care o fi! Ca toti sunt de-o mama, buni di tat. Si tot privind si jiduind la ei, mai faci un pas catre cel ce-ti ia banii si-ti aseaz-n traista colacii, iar aroma te invaluie si-ti trage niste palme peste nari, ca-ti ploua-n gura la proriu. Uiti ca inca n-ai mancat de pranz, uiti ca ti-e sete, vrei doar sa rupi desirand colacii. Si cand in sfarsit iti vine randul si desiri lista piticilor, nici ca-ti pasa ca ai tai vor cate doi de caciula. Niciodata nu-s prea multi. Aburind si aproape topind punga in care ii primesti, iti iei trofeul, stiind ca in masina, haita de pofticiosi sta cu nasucurile lipite de geam, asteptand cu limba afara...

COZONACI SECUIESTI

KURTOS KOLAC

    

     Gabi a folosit reteta ei de Cozonaci Babani, la care a facut unele modificari. Pregatiti doar jumatate din portia pentru babani... pentru inceput. Cine vrea mai multi, dublati-o, triplati-o, cat va tin bracinarii.

INGREDIENTE

pentru patru colaci mici

 -500 g de faina

- 25 g de drojdie

- 100 g de zahar

- 250 ml lapte caldut

- 2-3 galbenusuri sau un galbenus si un ou intreg

- 80 ml de ulei (unt topit)

- arome (coaja de lamaie, coaja de portocala, vanilie)

- unt topit pentru uns

- 1/2 lingurita de sare

PENTRU TAVALIT

- zahar

- nuca macinata

- scortisoara

PENTRU COACERE

- borcan sau sticla

- hartie de copt

PENTRU CARAMELIZARE

- arzator (brener)

PREPARARE

Intr-un castronel pregatiti maiaua din drojdie,

o lingura de zahar si putin lapte caldut din cei 250 ml.

Lasati acoperit pentru cca. 10 minute.

Aluatul l-am pregatit la masina de paine

si am pus mai intai laptele, zaharul, sarea, aromele,

uleiul, maiaua, iar la sfarsit, faina.

Am folosit un program de framantare scurt, de doar 15 minute,

dupa care am lasat aluatul la dospit, cca. o ora,

timp in care m-am acupat de invelirea borcanelor in foaie de copt.

Cand aluatul a crescut frumos,

se rastoarna pe blatul de lucru, usor infainat.

Se imparte in patru parti egale.

Ce nu lucrati inca, acoperiti cu un prosop, sa nu se usuce.

Se intinde coca in forma de snur, ceva mai groasa decat un deget.

Se infasoara snurul ca in imagine,

 iar capetele se introduc sub aluat.

Se pensuleaza cu unt topit.

Se presara zahar tos, apoi se roluiesc pe faie ce copt, ca zaharul sa intre in aluat.

Borcanele se pun imediat in cuptorul incins la 190 de grade Celsius,

in picioare, asezate pe o tava.

Zaharul nu se va carameliza ca la cei facuti pe jar

si pentru asta se foloseste brenerul, imediat scosi din cuptor.

Abia acum, cat inca mai este fierbinte caramelul, se tavalesc prin nuca coapta sau scotisoara.