TORT PRINTESA

Cand varsta plusurilor moi si delicate e inlocuita de cea a papusilor bebe, mezina familiei capata odata cu anii, dorinte si pretentii culinare. Ba ca nu-i place aia, ba ailalta, ba ar manca doar d-alea sau d-astea...Ma lasi? Si te strofoci sa-i faci toate mofturile si poftele, ca deh, e printesa ta si ca ea nu-i nimeni alta. Si asa si este, ca e a ta, tu care esti deja un unicat rar, de valoare incontestabila. Dar, cu cat creste mai mare si trece de la papusile bebe la cele Barbie, deja putem spune ca pitica a inceput sa aiba personalitate. Isi imbraca partenerele de joaca in cele mai ciudate combinatii, visand inocenta la o idila cu un print fermecator. Si chiar daca oglinda se incapataneaza sa le arate pure si delicate, adica exact asa cum sunt, toate fetitele se viseaza, fara nici o exceptie, fardate, rujate, coafate si cochete ca niste Printese. Iar idealul lor de frumusete juvenila nu poate fi altul decat superba papusa Barbie. Blonda, bruneta, roscata sau cum o fi, stuardesa, asistenta, sau Printesa, Barbie e cea mai...cea. Ei, cum sa nu-si doreasca fiecare domnisoara sa ajunga ca ea, manca-o-ar mama pe ea...de Barbie. Hoo-paa, ca aici voiam sa te aduc. Partea cu manca-o-ar mama pe ea de Barbie e chichitza. Cum sa faci asta, adica sa fie si Barbie, dar sa o si mananci? Tort cu Barbie pe post de printesa, ok, dar nu poti sa o mananci, ca mesteci la ea de-ti vine acru-n gingii si-ti cade cu craci la ficat. Unde mai pui ca are plete si nu o vad pe don'shoara ta cu ele-n gura, zambind patrat, cu dintii croshetati. Solutia? O faci integral din pasta de zahar. Par, cap, brate, rochie...tot. Si asa impaci si aniversata si ideea. Cum care idee? Aia cu: manca-o-ar mama pe ea de Printesa, ca acu' e frumoasa si comestibila 100%.

TORT CU PRINTESA

La cursul de educatie, sectia: Cum sa ne folosim mainile!

Obosita de atata chin cu imbracatul, la o pauza mica pe marginea...drumului.

Se facuse seara si era musai sa isi ia un shal pe umeri,
ca era racoare in frigider si mai statea si pe un soclu rece de clestar.

Cu privirea atintita in zare, doar, doar o venii Printzul cel fermecat,
pe un cal Frumos...sau invers...
sa o duca la castelul sarbatoritei, MONICA C.

Desi aniversarea se petrecea exact in inima iernii,
in sufletul gingas al Printesei, ca si al sarbatoritei,
era o minunata primavara, cu o puzderie de fluturi si flori,...

...care mai de care mai frumos si viu colorate.

Iar in coshul delicat urmau sa se odihneasca
fructele preferate ale Monicai, coacazele rosii, ca buzele Printesei,
proaspat culese...din piatza, ca deh, e iarna afara.

LA MULTI ANI MONICA!

RULADA DE PUI CU SALSA

Puicuta Maria la terapia shoping.

Obiectul vanat prin magazine: o alta palarie, super-colorata, ca pe la brazilience.

Cum tre' sa fie aceasta palarie a visurilor ei:

- sa aiba ceva rosu,

- ceva verde inchis,

- asortata cu margele,

- un pic de alb, sau ce mama zmeilor mai e in trend,

- lucioasa si sclipitoare, ma rog, cum se poarta prin restaurantele latine, deh.

Cu asa lista umpluta cu bazaconii, pregatita exact ca o retea, dom'shoara galinacee deja se viseaza pozata si prezentata nud prin reviste si carti...de bucate, visand la cum isi va citi numele la pagina 5 despre noua sa infatisare:

- RULADA DIN PIEPT DE PUICUTZA

UMPLUT CU SALSA -

Ce pompos suna! Ma lasi, ce fitze are-n ea, sau vrea sa aiba.
Sa vezi ce se frige...abia astept.

Am uita sa va zic: e protejata lu' Viorel Copolovici!
Mda, imi dai voie sa te ating...?

Si iat-o pornid la shoping, tzantzosa si mandra nevoie mare.

Rabdand cu seninatate mitocaniile celorlalti,
care i-au ciufulit numele, cum ca ar fi "din plastic",

puicutza scoate ai ei 2 piepti in afara, nesiliconati,
sustinand cocoseste ca-i "naturala".

Si ca sa dovedeasca asta si sa-nchida gura targului,

se lasa pipaita bine de maini ferme,

care bat, intind, lovesc, pe toate partile, doar or gasi ceva.

Degeaba, pieptul ei e fraged de la mama natura,
desi dupa atatea traume, acum e cam...plat.

Si-si face dom'soara mea o schita,

de cum s-arate noua-i palarie, asa, pe gustul ei, atat de fraged.
Dar ca sa i se potriveasca mai bine, e musai sa-si primeneasca si look-ul.
Asa ca primul pas al pieptoasei e sa treaca pe la un SPA,
(adica Sectia de Preparare a Amestecului)
unde sa-si remodeleze fragezimea
cu o impachetarea intr-o marinata ultra-secreta.
Atat de secreta, ca va zic doar voua ce contine,
dar in soapta, sa n-auda dusmanii, in puii mei...
Deci:
-2 fire de usturoi verde, dar daca-i greu sa le gasiti, ca nu-i sezon,
sunt buni si o haita de 3-4 catei,
(ca doar e in trend sa tarasti dupa tine niste pierila de catei de buzunar)
- alte 2 fire de ceapa, (in loc de meshe, ca la coafor)
- niscai boabe de piper rosu, (pe post de perle vintage),
- 2 linguri de ulei de masline (pentru masaj pe piept)
- 2 linguri de sos de soia (pentru un bronz rapid)
- toate pitrocite intr-un mojar (ca-ntr-o mini-cada jacuzzi)

Si i-a pisat pe toti cu ideile ei,
da' nu mult, ci doar asa...cat sa scoata esenta,

ca n-are pipitza timp de vorba lunga, ca are si alte achizitii de facut.

Ei, cu asa reteta ultra-nemai-super-SECTRETA
i se face un masaj erotic pe piepti,
urmata apoi o impachetare si de o odihna,
(ca lenea-i mare), cam cat se pregateste noua "palarie".

Si viseaza deja puicuta mea ca mi se preumbla
prin toate shop-urile si aprozarele,

plina din cap pana-n picioare, pe toate partile de ideile ei pisate,

vreme de 15-20 de minute...

...ca deh, lista cu cele necesare "palariei" e mare,

dar cum am sange de spion prin vene,
am tras o geana prin hartia ei.
E si asta tot TOP-SECTRET, da' mai bine nu v-o zic,
sa nu ne-auda dusmanii.
V-o dictez:
- in fata tre' sa aiba ceva rosu, cam ca 5 rosii potrivite, dar coapte bine,
- in spate, tot ceva rosu, asemanator cu 1 ardei gras mare,
- in varf ceva verde, cam de la 3 fire de usturoi
- pe margini, repetir tot verde cu inca 3 fire de ceapa verde
- sa fie stralucitoare cat de la 2 linguri de ulei de masline
- si-n motz era si ceva iute ca ardeiu', dar asta e la libera alegere
- cam fara sare si piper mofturile puicutei, asa ca puneti-va voi cat vreti.

Si-si incropeste un pic d-aici, un pic de dincolo,

o mandrete de palarie in culori de-ti ploua-n gura,

mirosind amestecat de-ti lua mintile, a parfum de dans latin.

Nesatula, se umple de atatea cumparaturi,
foindu-se si rulandu-se, sa nu le scape,
apoi se leaga cu o sfoara alimentara, sa nu dea p-afara.

Degeaba, ca-si luase prea multe, asa ca ce se gandi ea?
Sa puna o parte si p-afara,
ca da bine asa,
ca sa asorteze interiorul cu exteriorul

Cred ca la radacina penelor e blonda...!

Frinta de oboseala, dar fericita de ce-avea-n...traista,

se aseza cuminte sa se odihneasca un pic in rotonda de la intrare.

Arata ca o paparuda.
Dar nemultumita, ca se-andopase prea tare, de dadea p-afara,

se duce sa-si faca o sedinta de sauna uscata si una de solar,

s-arate...rumena, ca vara, in luna lui Cuptor

Isi ia un abonament cu timp scurt, de 30 de minute,

dar aprig, la aparatul deja in voga, care are inauntru 180 de grade C.

Cu sauna si solarul facute, cu cumparaturile de bun gust, (zice ea)

se-ntoarce la ea acasa, fierbinte...de emotii...

...sa ne-arate noul ei...look.

Mah, ce-i al ei, e pus deoparte, in farfurie.

E...apetisanta, de-ti vine s-o mananci, calda sau rece.

Pana la urma, e aceeasi Marie, da' cu alta palarie...
Moda, bat-o vina.

Da' ce piept fraged de prospatura are puicuta...

Gurile rele zic in continuare ca-i siliconata.

Eu va zic ca nu! E indopata, ma rog, umpluta, da' cu altceva,

si-i sta gandul doar la petreceri cu latino-dance, Salsa, d-alea...

Ai, ai, aiiiii...muciacios cu productia pe piept,

ce stiti voi ce bunaciune e puicutza.

POFTA BUNA, AMIGOS!

TORT SNICKERS

Ciocolata Snickers, una dintre cele mai delicate combinatii de caramel, alune, ciocolata cu lapte si nuga. Un gust perfect. Atunci ce sa mai zici de un tort care e o replica la dimensiuni mari a acestei minunate combinatii, la care poti adauga ce design te taie capul. Contrastul dintre cafeniul ciocolatei cu lapte si cremul trandafirilor modelati in ciocolata alba, dau o nota distinsa acestui tort, creat parca pentru ocazii speciale. Si de ce m-as mira, ca doar e special acest TORT SNICKERS.

Multumesc din suflet prietenei mele Dora, de la care am reteta acestui minunat tort.

Refacut la comanda pentru o doamna speciala,

i-am redesenat ribonul de ciocolata alb-maronie,

iar buchetul de trandafiri a fost ceva mai bogat.

Si vor mai urma destule variante.

Acum pregatesc una cu tema Sarbatori de iarna.

EGGNOG

INGREDIENTE
- 7 galbenusuri
- 150 - 200 g zahar
- 400 ml lapte
- 500 ml frisca lichida
- 300 ml wisky
- 100 ml rom
- scrtosoara
- esenta de vanilie

PREPARAREA
Se infierbanta laptele si se aduga incetul cu incetul peste galbenusurile frecate cu zahar, amestecand bine. Compozitia se pune la bain-marie, amestecand mereu, pana ce crema obtine o consistenta. Se lasa la racit si se adauga frisca lichida impreuna cu cele doua bauturi si esenta de vanilie. Se pune in sticle si se pastreaza la frigider. Se serveste rece, presarat cu scortisoara. Se foloseste ca ingrediente in multe retete care contin branza, si nu numai.

DOVLEACUL MEU CRIMINAL

Luam tot, nu dam nimic. Luam orisice, imprumutam, asezonam si transformam in autohton tot ce se vinde bine in afara, ca si cum ar fi fost de aici de cand veacul. Bonjuristii din pash-opt se credeau elitisti doar daca frantuzeau moldovineasca neaosha di pi la Ieshi, bem cu galetile vodka, wiskey, tekila, sake si alte licori de import, ca tuica, palinca si vinul romanesc sunt demodate. Nu mai zic de vre-o sedinta de productie tv, ca la asta ma pricep... Ti se scranteste timpanu' ca tre' sa trimita catre cerebel niscai termeni englezesti fara de care doi romani nu s-ar mai intelege. Valuta forte e a altora, masinile bengoase vin de peste granita, muzica romanesca e non-fensi-trendi, sarbatorim 4 iulie ca la mama lor, mama lor de..., Dragobetele e pish vaser (ca si termenul asta e de la nemti) fata de ziua lui Valentin ala al lor, iar ziua mortilor nu mai e atat de interesanta, ca avem Halloween. Bomboana de pe coliva, manele, muzica cu inspiratie orientala sadea, devenita, incet-incet, imn national romanesc.

Ast popor roman, leagan de civilizatie si cultura, fara de care neamurile cu fetele tencuite de farduri de pe la portile palatelor europene, n-ar fi rezistat invaziilor otomane, a dat lumii fanteziilor atatea personaje mitice, ca restul ar trebui sa ni se incline in fata cu respectul cuvenit unor intai-statarori. Dragaica, Ielele, Sanzienele, Fetii Frumosi, Balaurii cu sapte capete, Apa vie si Apa moarta, Muma Padurii, Ursitoarele, Scorpia si Ghionoaia, Rosh Imparat, Verde Imparat, Padurea de Clestar, Zburatorii, Harap Alb, Inorogul, Mistretul cu colti de argint, Dragobetele, culminand cu Mos Craciun, unul si acelas cu Mos Nicolae, dar nu la fel de rosu, cum l-a desenat pe bani un american de la Coca-Cola. Ehei, ca daca ma pornesc, nu ma mai termin, toti ar privi cu dojana sargul nostru de supusi, cu capul plecat umil, in a copia ceva ce se trage din ale noastre si a ridica bietele clone straine la rang de sarbatoare romanesca. Scriu aceste randuri ca pe o dojana asupra-mi, ca furat de dorinta de a incerca sa fac ceva nou, am platit si eu taxa mea de copiator. Macar sper ca am facut-o bine.

TORT HELLO KITTY

Cea mai gingasa salvare la care pot fi chemati pompierii, baietii buni la toate, este cea la care se doreste salvarea vreunei pisicute cocotate intr-un copac si ramasa prizoniera fricii, sus, pe o crenguta. In povestea de azi avem de toate. Si pompieri si pisicuta si crenguta. Pisicuta nu e alta decat celebra Hello Kitty, mesagera internationala a pacii si Crenguta, fetita colegului meu de „Trasnai televizate”, Toni Ionescu, alias Marlanu Ferdinand Intaiul.

Daca l-am mai avea printre noi pe Pruteanu, Dumnezeu sa-l aiba in paza, desi sunt aproape sigur ca tine lectii de dictie si exprimare si prin Rai, i-as spune maestrului ca am gasit un cuvant, un nume romanesc la care alintul nu suna ca la toate, ci invers. Daca pe un baiat il cheama Dan, il alintam cu Danut, daca vrem s-o alintam pe Maria, o strigam Mariuta, pe Ion-Ionut, pe Elena-Lenuta si tot asa. Numai la fata lui Toni alintul nu merge asa, ci invers, ca de cate ori Toni suna acasa sa intrebe de una, de alta, cand intreaba de fi-sa, alintul se muta de la Crenguta, la Creanga. Sucita limba avem.

Ei, „ramurica” lui Toni implineste 9 anisori si pentru aceasta aniversare, „gorunul de tat-su” (si cad zic gorun, ma refer in mod expres la diametrul trunchiului) chema „pompierii de servici”, adica noi, sa-i faca un tort cu pisicuta Kitty, iar gustul sa fie musai de lamaie. Comanda completa, ce mai...

Am scobit prin cotloanele internetului si am gasit o fotografie cat se poate de potrivita pentru tort. Cum prepararea tortului e o treaba de familie, Gabita, doamna mea, maestra gusturilor, pregatise deja partea ei, adica tortul in sine, cu trei blaturi cu aroma de lamaie, mustind de sirop de lamaie, innobilat cu Limoncelo si crema pufoasa de, ghici ce...tot lamaie. Seara tarziu, cand m-am intors acasa de la filmari, toata casa mirosea a blat copt si... ati ghicit, a lamaie. Chinu’ stiti care era? Ca n-aveam voie sa ma ating de tort, sa fur si eu macar o ciozvarta, o lingurita de crema, un deget macar. Dupa ce terminase de facut tortul, ii mai ramasese o tzar de crema, dar ce, piticii mei credeti ca lasa ceva in urma. Taifun in castron daca ar fi fost si tot mai ramanea ceva si pentru omul muncii, intors de la filmari, praf de obosit. Ce viata crudaaaaa... cu aroma de lamaie.

A doua zi, cu noaptea-n cap, care pentru mine inseamna 8 dimineata in zilele libere, m-am pus in papuci, am cotropit baia si dupa ce m-am primenit ca o fata mare, am purces la drum sa gasesc puf. Puf, dom-le, d-ala roz, ca sa fac din Kitty o pisicuta trendi. Pe cat de banala era dorinta mea, pe atat de imposibila s-a dovedit a fi. Merceriile din zona aveau program de lehuze. Deschideau la ora 10:00, la librariile pe care le-am vizitat nu mai aveau pixuri made in china, d-ale cu puf in loc de guma de sters, care te gidilau pe la urechi in timp ce scriai, magazinele de gablonzuri si briz-brizuri aveau cate ceva dar nu erau pe placul meu. Ce dilema. Si tortul trebuia predat la ora 16:00. Si nu miscasem un deget. Cum, ne-cum, tarziu am gasit ceva ok, dar asta m-au costat 2 ore de cascat gura la ceas, doar, doar or deschide lehuzele si tot de la o librarie am gasit un pix pe care l-am facut sa-mi semene, adica l-am chelit si mandru nevoie mare, de realizarea-mi am purces catre casa. Acasa, doamna mea ma astepta in prag cu facaletu’.

- Doua ore dupa un puf? Ai capiat la creierii capului, cum bine zic blondele mondene?

- Da, dar ai sa vezi ce fitze o sa aiba Kitty cu asa pampon roze.

Vorba lunga, saracia... (nu ca parte cu saracia e atuul lui Boc), am inceput sa termin tortul. Am simtit din plin acele doua ore irosite, asa ca spre final lucram ca bagat in priza.

Dar...

Ne-am luat premiul cand am cules primele vorbe ale lui Toni, care m-a intampinat pe scari cand am ajuns cu tortul la el acasa, apoi onomatopele Crengutei, care baiguia ceva, ramasa fara cuvine si cu ochii cat cepele, privin la surpriza roza si multele care au urmat pe aceeasi tema. De bine, dom-le, de bine.

Abia atunci am rasuflat usurat. Sa-mi fie lectie, sa mai caut in al 12 ceas, cai roz pufosi pe pereti.

LA MULTI ANI CRENGUTA !