marți, 27 octombrie 2009

SALATĂ ORIENTALĂ CU SALATA VERDE

Sa recunoastem ca din cand in cand mai vrem si ceva slab, mai de vara, mai fara calorii, fara grasimi si carbohidrati care sa dea navala prin ficat. Si ce poate sa fie mai nimerit decat o salata. Si sunt o gramada de retete, care mai de care mai apetisante, care mai de care mai imbietoare la "pascut balarii" din gradina. Nush de ce ii zice uneia: SALATA ORIENTALA? O fi de neam "galben", de prin tarile unde orezu-i rege? Nu, ca n-are orez. Are numai ingrediente banale, d-aci. Ma rog, nu cultivam noi masline, dar sunt ca si de pe la noi. S-o numi orientala, ca dupa ce-o mananci, te orientezi rapid catre o friptura, un codru de paine si-o halba rece? Ca de foame-ti cam sar ochii, este? Eu vorbesc din partea celor care au un diametru la curea ceva mai generos. Ok, hai sa fiu cinstit. Daca nu am la masa macar un singur soi de leguma proaspata, parca masa nu-i destula. Sunt un vorace consumator de verzituri. Dovada sta in pofta cu care imi fac plinul cu aperitivele de pe la ospetele pe la care mai mergem, de nu mai las loc fripturilor si sarmalelor.

Am facut salata asta cam intr-o ora si s-o gatat in 10 minute. Pai e cinstit? E! Daca-i buna...

INGREDIENTE
- 4 cartofi potriviti, ori albi, ori rosii
- o salata verde, cat o namila
- 250 g de masline dezosate
- 5 oua
- ulei
- otet
- sare

PREPARARE
Cartofii se spala temeinic cu partea verde de la un burete de vase nou
si se fierb in coaja in apa cu putina sare, pana ce furculita intra usor in ei.
In acelasi timp, pe un alt ochi de aragaz, fierbeti ouale.

Dac-au fiert deja, barabulele se curata de coaja,
se taie in cubulete ca la cartofii natur
si peste ei se imprashtie ulei, ca sa se desparta mai bine
si sa nu se farame la amestecat.

Se sareaza si se amesteca cu duhul blandetii,
ca-s jingasi, cum ar zice bunica.

Salata, ciufulita si spalata, se alege de frunzele nashpa
si se taie mai mare, nu ca la rate.
Ok, carcotasii or sa sara la gatu' meu, ca ala nu-i cutit de decapitat salata,
dar daca am inceput cu el, termin cu el, ca nu-i o reteta de fitze.
Daca-ti stii ce bine taie "svaitzerul"asta de cutit...ehe...

Ouale fierte tari, se scot fierbinti si se arunca brusc in apa rece,
ca in felul asta sa se curete mai lesne,
apoi, tot cu svaitzelul ala, se vor taia in patru.

Se zvarla maslinele, se potriveste de sare, ulei
si abia la urma se toarna otetul.

Se zapacesc toate la un loc, de preferat intr-un castron mai mare,
ca nu-i loc destul si se serveste imediat, ca otetu-i sugubatz
si nashparleshte frunzele de salata.

Daca ai "bidonul" mic si-ti mai ramane si pentru mai tarziu,
ascunde-o-n frigider, sa mai domolesti supararea otetului.
HAI POFTA MARE !
si dup-o asa salata orientala,
orientati-va spre ceva de mancare.

luni, 26 octombrie 2009

SNITEL "BELLA ITALIA" CU SOS DE MOZZARELLA

Asa de tare imi plac snitelele, ca de fiecare data regret ca nu-s mai multe. Si mai rau decat atat este ca am deja concurenta in facutul sa dispara sinitele din farfurie. Gasca mea de pitici s-a specializat in astfel de magii. Si sunt trei la numar. Vedeti de ce o astfel de reteta trebuie facuta nu dintr-un singur piept de pui, ci din doua, cel putin. Stiti de ce ? Pentru ca au un mare defect snitelele astea. Sunt excelente. Cu o camasa crocanta, un continut fraged, impaturite intr-un sos aromat de rosii, invelite cu sos de mozzarella si ninse cu parmezan ras, portia din farfurie ti se va parea atat de efemera, ca gusti din snitel si deja scanezi platoul pe care troneaza suplimentele, ochind portia a doua.

Reteta austriaca, cu sosuri si branzeturi italienesti, preparata de o romanca, cu stramosi basarabeni, glojdita pe nerasuflate de un roman neaosh si prezentata lumii intregi, multumita revistei Secretele Bucatariei.


INGREDIENTE
- 250 g de spaghete
- 30 g de parmezan ras
- 5 linguri de pesmet
- 1 lingura de verdeata tocata (busuioc si cimbru)
- 1 piept de pui mare filetat
- 3 linguri de faina
- 2 oua
-1 lingura de unt
- alte 2 linguri de faina
- 250 ml de lapte
- 125 g de mozzarella taiata cuburi
- sare
- piper
- nucsoara
- 300 ml de sos de rosii

MOD DE PREPARARE
Spaghetele se fierb "al dente" in apa cu sare,
conform indicatiilor de pe ambalaj.
Se amesteca pesmetul cu parmezan ras si verdeata.

Se bat feliile de carne, se sareaza, se pipereaza...

...si se dau prin faina.

Se ineaca in ouale batute...

...si apoi se tavalesc prin compozitia de pesmet.

Se incinge uleiul...

...si se prajesc snitelele pe ambele fete,
la foc mijlociu, pentru cca 4 minute.

Pentru sosul de branza, se topeste untul
in care se caleste restul de faina.

Se stinge cu lapte, (sau supa)...

...si se adauga cuburile de mozzarella.

Se lasa sa se topeasca, amestecand continuu...

...si se condimenteaza cu sare, piper si nucsoara.

Se incalzeste sosul de rosii,
(pregatit in prealabil, care contine rosii decojite si curatate de samburi,
ulei, sare, piper si busuioc, fiert la foc mic pana scade).

Snitele se servesc cu sos de rosii si paste,
iar deasupra se repartizeaza sosul de branza,
peste care se rade parmezan.
Alaturi se serveste salata verde.
POFTA BUNA !

duminică, 25 octombrie 2009

CRESCENTE

A fost odata ca niciodata, pe cand plopul facea ... puf de-ti intra si-n cu...rte, perele cresteau in par, (ma rog, cine are...ca io nu prea dispun), din rachita se confectionau doar cosuri, fotolii si scaune, iar micshunelele cresteau doar in planta Cheiranthus cheiri, a fost un forum unde toate printesele bucatariilor din intrega lume se intalneau si dezvaluaiau lumii intregi secretele si magiile in ale gatitului. Era atat de frumos acolo, ca fiecare printesa incerca sa faca o magie mai mare, mai frumoasa si mai gustoasa decat altele si toata lumea era fericita. Dar vai, balaurul cu sapte capete pe numele lui NIMDA, stapanul invidiei, maestrul arenelor, lovi cu necrutatoate indiferenta si strica putin cate putin aceasta minunata lume. De atunci, din acele vremuri imemoriale, au ajuns pana astazi, in zilele noastre cateva secrete si retete pastrate cu sfintenie de cele ce incearca sa duca mai departe minunata arta a gatitului, fetele din casta:

"CA SAREA-N BUCATE"
Astazi va vom dezvalui inca una dintre acele mici, dar gustoase secrete, din oracolul Laurei Adamache, crocantele

CRESCENTE





SECRETUL 1
D-ALE RETETEI

- 1 ceapa mica, iute si apriga
- 150 g sunculita afumata din camara cuconitzei
- 500 g faina alba, cernuta prin ciurul al' mai des
- 200 g branza Brie, delicatesa fina adusa din regatul Frantei
- 50 g unt topit, proaspat scos din putinica
- 50 g untura, de la Craciunul trecut
- 30 g drojdie de bere proaspata,
nu bere proaspata, drojdie proaspata
sau 9 g uscata
- 150 ml apa calduta, din ulcica de pe plita
- un galbenus de ou proaspat amestecat cu 2 linguri de lapte de la Joiana
- sare (in bucate, v-am zis eu)
- boia de ardei iute, din cel rosu si afurisit
- rozmarin sau cimbru, pentru fatza

SECRETUL 2
CUM SI IN CE FEL SE PREPARA

Sunculita si ceapa se toaca marunt cu satarul...

...si se calesc usor, la foc domol.

Branza Brie se taie cu delicatete in bucatele mici.

Se dizolva untura in untul topit
si se lasa sa se raceasca inainte de a le pune in aluat.

In masina de paine (unealta parca picata din cer)
se pun toate ingredientele,


Se amesteca, se suceste, se framanta...

...apoi se lasa la dospit, vreme de-un ceas.

Aluatul infoiat se intinde direct pe hartia de copt,
taiata dupa forma tavii, apoi s-asterne-n tava.

Se taie cu cutitu' in patrate mici...

...si se mai lasa la crescut in tava, vreme de inca 30 de minute.

Se manjeste cu galbenus de ou batut cu lapte...

...si se dichiseste cu frunze proaspete de rozmarin sau cimbru.

Se coace la foc potrivit, cam la 180 grade d-ale lui conu' Celsius,
pentru o juma' de ceas.

Sunt usor crocante si picante si merg tare bine alaturi de o BRRC
adica o bere rece, din botoiul lui Zam Imparat.
Pentru cine le doreste si mai crocante,
se poate folosi faina din grau dur.
Pentru cineva cu burdihan infoiat ca al meu,
reteta e musai sa fie dubla, sau tripla, sau ... multa.
Si-am incalecat pe-o sa,
si v-am spus reteta-sta.

POFTA MARE, DRAJII MEI !

miercuri, 21 octombrie 2009

LASAGNA

Sunt un distrugător de paste. Nu paste de dinți, nici de lipit. Paste bree, de halit, de glojdit, de înfulecat, de mâncat. Și distrug orice paste, sub orice formă, spaghete, fusilli, penne, tortellini, macaroane, avioane, aeroplane și tot ce mișca prin farfurie. Dom'le, da' cele mai gustoase, cele mai fățoase și tot odata cele mai laborioase sunt pastele:
LASAGNA

Se fac greu, dar se manâncă repede, ies puține, dar porția trebuie să fie mare. Și știți de ce? Pentru că sunt bestiale, fine, supergustoase, aromate, pline de ațe de cașcaval, carne tocată, sos cât cuprinde, calde, aburinde, iar eu SUNT CEL MAI MARE COȘMAR AL LOR.

Băi, ce porție...mică. Prea mică. Abia dacă...

INGREDINTE
- 10-12 foi lasagna cu spanac
- cașcaval și
- parmezan la greu

INGREDIENTE SOS RAGU
- 400 g carne tocată de vițel
- 1 cub de unt
- 1 ceapă potrivită
- 1 morcov mijlociu
- 1 pahar (200 ml vin roșu)
- cca 100 g pastă de roșii
- foi de dafin
- cimbru
- delikat
- piper

INGREDIENTE SOS BECHAMEL
- 60 g unt
- 70 g făină
- 1,1 litru de lapte rece
- delicat
- piper

PREPARARE
În primul rând se fac 100 de mătănii,
apoi îți ei un distonocalm.. cu ceai de tei,
că până-s gata...te trec toate apele.

Deci...
Ceapa tocată mărunt împreună cu morcovul dat pe răzătoarea mică...

...se călesc în untul topit.

Se adaugă carnea tocată...

...și se călește până aceasta își schimbă culoarea. Belea, nu alta.

Se adaugă vinul...
...în carne, nu în gâtul tău...
...obligatoriu roșu și se fierbe neacoperit,
până la evaporarea completă a vinului...

...moment în care adăugăm pasta de roșii
și suficientă apă, cât să acopere bine carnea,
care va trebui să fiarbă la foc mic, acoperită.

Se condimentează...

...și se lasă să scadă până la consistența din imagine.
Ia-ți degetele din sos, că-ți trebuie la rețetă, foamea-n gât ce ești.

PREPARAREA SOSULUI BECHAMEL
Se topește untul...

...se adaugă făină...

...și se lasă să sfârâie puțin.

Se adaugă laptele rece, puțin câte puțin...

...până la obținerea sosului, care se va lăsa să dea câteva clocote,
până când consistența lui devine ca cea a unei smântâni.

Se condimentează, se acoperă cu folie alimentară
și se pune la răcit, sub lacăt, că tentația e mare.

ASAMBLARE
Acu' să te ți...
Tava se tapetează cu unt.

Se așează un prim strat de sos Ragu...
...fără să furi din el...

...se continuă cu un strat de foi de Lasagna cu spanac...
...apoi sos Bechamel...
...fără să mănânci din el (fac și rime)...

...și cașcaval și parmezan ras. Bărbierit, tuns, frezat...

Se repetă toată ordinea.
(Dacă totuși ai furat câte ceva, parte asta nu se repetă.)
Se pune din nou un strat de sos Ragu,
urmat de foile de Lasagna, sosul Bechamel,
cașcaval și parmezan și tot așa,...

...în așa fel încât să avem 4 straturi de foi.
Ultimul strat de cașcaval și parmezan se presară cu generozitate,
din abundență, mult taică, ca la topire să facă o crustă,
de să stea mâța-n coadă când l-o vedea.

Se coace la 180 de grade Celsius, timp de 35-40 de minute,
salivând pe lângă cuptor și tot privind și înjurând ceasul,
că nu merge mai repede. Gata-i!
MAMĂĂĂĂ, CUM ARATĂ...!!!
Stiți ce e rău aci? Că-i poză și nu e vie.
Mâncao-ar tata Zamzuu pe ea.

Se servește după ce s-a mai răcorit,
timp în care ți-ai umplut stomacul cu salivă, de-ți gâlgâi la gât.

O porție doar, că ce-i prea mult strică
și nici loc prin foale nu mai ai.

Da' parcă mai marge încă una, că n-o fi foc.

Și ca desert, încă o porție, că-i așa de delicioasă și gustoasă și frumoasă
și pe masă și...și...Gabi nu mă vede!
POFTĂ BUNĂ !
...da' nu mai e...